Basic HTML Version
604
Patriarhi ¸si profe¸ti
satisfac¸tie, l-a v˘azut pe p˘astora¸sul modest, cu tr˘as˘aturi b˘arb˘ate¸sti, cu
statur˘a frumoas˘a, glasul Domnului i-a spus profetului: „Scoal˘a-te ¸si
unge-l, c˘aci el este!“ David se dovedise viteaz ¸si credincios în umila
slujb˘a de p˘astor ¸si iat˘a c˘a Dumnezeu îl alesese drept conduc˘ator al
poporului S˘au. „Samuel a luat cornul cu untdelemn, ¸si l-a uns în
mijlocul fra¸tilor lui. Duhul Domnului a venit peste David, începând
din ziua aceea ¸si în cele urm˘atoare“. Profetul î¸si îndeplinise lucrarea
ce-i fusese încredin¸tat˘a ¸si se întoarse cu inima u¸soar˘a la Rama.
Samuel nu-i descoperise nici m˘acar familiei lui Isai îns˘arcinarea
sa, iar ceremonia ungerii lui David se s˘avâr¸sise în tain˘a. Ea era pentru
tân˘ar un semn al înaltei chem˘ari care-l a¸stepta, pentru ca, în mijlocul
întâmpl˘arilor ¸si primejdiilor anilor viitori, aceast˘a cunoa¸stere s˘a-l
inspire s˘a r˘amân˘a credincios planului lui Dumnezeu ce urma s˘a fie
adus la îndeplinire prin via¸ta sa.
Marea onoare acordat˘a nu l-a f˘acut pe David s˘a fie mândru. În
pofida înaltei situa¸tii la care era chemat, î¸si continu˘a lini¸stit ocupa¸tia
¸si a¸stept˘a în pace pân˘a când planurile lui Dumnezeu urmau s˘a se
realizeze la timpul lor ¸si în felul rânduit de El. La fel de umil ¸si
modest ca înainte de ungere, p˘astora¸sul se întoarse la colinele lui,
p˘ascând ¸si p˘azind turmele la fel de blând ca ¸si mai înainte. Dar, î¸si
compunea melodiile ¸si cânta din harp˘a cu o nou˘a însufle¸tire. În fa¸ta
ochilor s˘ai se întindea o priveli¸ste bogat˘a în diverse frumuse¸ti. Viile
cu ciorchinii lor de aur str˘aluceau în b˘ataia soarelui. Copacii p˘adurii,
cu frunzele lor verzi, se unduiau în b˘ataia vântului. El privea soarele,
care inunda cerul cu lumin˘a, cum se ridica asemeni unui mire din
odaia sa, bucurându-se ca un viteaz, care porne¸ste la drum. În fa¸ta
lui se ridicau mândrele vârfuri ale dealurilor, în˘al¸tându-se spre cer;
departe, se z˘areau stâncile gola¸se ale lan¸tului muntos al Moabului, iar
deasupra tuturor se întindea bolta cerului, albastr˘a ¸si pl˘acut˘a. Dincolo
de toate acestea era Dumnezeu. Nu-L putea vedea, dar lucr˘arile Lui
erau pline de lauda Lui. Lumina zilei care îmbr˘aca în aur p˘adurea ¸si
muntele, livezile ¸si apele, îi conducea gândurile la P˘arintele luminii
de la care se coboar˘a orice dar bun ¸si des˘avâr¸sit. Descoperirile zilnice
[642]
ale caracterului ¸si maiest˘a¸tii Creatorului umpleau inima tân˘arului
poet de ardoare ¸si bucurie. Admirându-L pe Dumnezeu ¸si lucr˘arile
Lui, însu¸sirile min¸tii ¸si inimii lui David sporeau ¸si se înt˘areau pentru
lucrarea lui de mai târziu. Zilnic, el ajungea într-o comuniune tot mai
intim˘a cu Dumnezeu. Sufletul s˘au p˘atrundea adâncimi tot mai mari,