Basic HTML Version
M˘arinimia lui David
631
seme¸tiei sale, Dumnezeu îi spusese ca ¸si bogatului din pild˘a: «Chiar
în noaptea aceasta ¸ti se va cere sufletul înapoi» (
Luca 12, 20
).
Mai târziu, David a luat-o pe Abigail de so¸tie. El era deja c˘as˘a-
torit cu o femeie, dar morala na¸tiunilor din vremea sa i-a întunecat
mintea ¸si i-a influen¸tat purtarea. Chiar oameni mari ¸si buni au gre¸sit,
urmând obiceiurile lumii. Rezultatele nenorocite ale faptului c˘a a
luat mai multe so¸tii s-au f˘acut sim¸tite în toat˘a via¸ta lui David.
Dup˘a moartea lui Samuel, David a fost l˘asat în pace câteva
luni. S-a înapoiat din nou în pustia zifi¸tilor; dar, tr˘agând n˘adejde c˘a
vor câ¸stiga bun˘avoin¸ta împ˘aratului, vr˘ajma¸sii ace¸stia i-au dest˘ainuit
lui Saul ascunz˘atoarea lui David. Vestea aceasta a trezit din nou
demonul patimii care dormitase în inima lui Saul. Din nou ¸si-a
adunat osta¸sii ¸si a pornit împreun˘a cu ei pentru a-l urm˘ari pe David.
Dar spionii prieteni i-au adus fiului lui Isai vestea c˘a Saul este din
nou pe urmele lui; cu un mic num˘ar de oameni dintre cei ai lui,
David s-a sculat pentru a cerceta locul unde se afla inamicul. Era
noapte când, în înaintarea lor precaut˘a, s-au lovit de tab˘ar˘a ¸si au
v˘azut înaintea lor corturile împ˘aratului ¸si ale înso¸titorilor lui. Ei au
r˘amas neobserva¸ti deoarece tab˘ara era cufundat˘a în somn. David i-a
invitat pe prietenii s˘ai s˘a aib˘a îndr˘azneala de a merge cu el chiar în
mijlocul vr˘ajma¸silor s˘ai. Ca r˘aspuns la întrebarea: «Cine vrea s˘a se
pogoare cu mine în tab˘ara lui Saul?», Abi¸sai a r˘aspuns: «Eu m˘a voi
pogorî cu tine.»
Ascun¸si de umbrele întunecoase ale dealurilor, David ¸si înso¸tito-
rul s˘au au p˘atruns în tab˘ara vr˘ajma¸sului. Tot c˘autând s˘a se asigure de
num˘arul exact al vr˘ajma¸silor, l-au descoperit pe Saul care dormea;
suli¸ta era înfipt˘a în p˘amânt ¸si un ulcior de ap˘a se afla la capul lui.
Lâng˘a el era culcat Abner, c˘apetenia o¸stirii lui, ¸si de jur împrejur
erau culca¸ti solda¸tii care dormeau un somn adânc. Abi¸sai a ridicat
suli¸ta ¸si i-a spus lui David: «Dumnezeu d˘a ast˘azi pe vr˘ajma¸sul t˘au în
mâinile tale; las˘a-m˘a te rog s˘a-l lovesc cu suli¸ta mea ¸si s˘a-l pironesc
[669]
[670]
[671]
dintr-o lovitur˘a în p˘amânt, ca s˘a n-am nevoie s˘a-i mai dau alta.» El
a¸stepta permisiunea, dar a auzit ¸soaptele: «„Nu-l omorî! C˘aci cine
ar putea s˘a pun˘a mâna pe unsul Domnului ¸si s˘a r˘amân˘a nepedepsit?
«Viu este Domnul c˘a numai Domnul îl poate lovi; fie c˘a-i va veni
ziua s˘a moar˘a, fie c˘a se va pogorî într-un câmp de b˘ataie ¸si va pieri.
S˘a m˘a fereasc˘a Domnul s˘a pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai
suli¸ta de la c˘ap˘atâiul lui, cu ulciorul cu ap˘a ¸si s˘a plec˘am.» David