Basic HTML Version
David la ¸Ticlag
651
pe p˘amântul lor. Ei surprinseser˘a cetatea neap˘arat˘a ¸si, dup˘a ce au
jefuit-o ¸si au ars-o, au plecat luând ca robi femeile ¸si copiii, împreun˘a
cu mult˘a prad˘a.
Amu¸ti¸ti de groaz˘a ¸si uimire, David ¸si oamenii lui au privit ului¸ti
un timp în t˘acere la ruinele înnegrite ¸si fumegânde. Apoi, pe m˘asur˘a
ce sim¸teau pustiirea grozav˘a ce avusese loc, osta¸sii aceia deprin¸si cu
r˘azboaiele „au ridicat glasul ¸si au plâns pân˘a n-au mai putut plânge“.
¸Si, cu prilejul acesta, David a primit mustrarea pentru lipsa de
credin¸t˘a care-l îndemnase s˘a se stabileasc˘a în mijlocul filistenilor.
Acum avea prilejul s˘a-¸si dea seama cât˘a siguran¸t˘a se poate g˘asi prin-
tre vr˘ajma¸sii lui Dumnezeu ¸si ai poporului S˘au. Tovar˘a¸sii lui David
s-au întors împotriva lui, socotindu-l cauza nenorocirii. El provocase
r˘azbunarea amaleci¸tilor, pentru c˘a-i atacase; totu¸si, sim¸tindu-se în
prea mare siguran¸t˘a în mijlocul vr˘ajma¸silor, l˘asase cetatea nep˘azit˘a.
Înnebuni¸ti de durere ¸si furie, solda¸tii s˘ai erau acum gata s˘a ia m˘asuri
disperate ¸si chiar l-au amenin¸tat pe comandantul lor c˘a-l omoar˘a cu
pietre.
David p˘area lipsit de orice ajutor p˘amântesc. Tot ce-i era mai
scump pe p˘amânt îi fusese luat. Saul îl alungase din ¸tar˘a; filistenii îl
alungaser˘a din tab˘ar˘a; Amaleci¸tii îi jefuiser˘a cetatea; so¸tiile ¸si copiii
lui fuseser˘a f˘acu¸ti prizonieri ¸si propriii s˘ai prieteni de încredere se
uniser˘a împotriva lui ¸si-l amenin¸tau cu moartea. În ceasul acesta de
mare strâmtorare, David, în loc s˘a st˘aruiasc˘a în gândurile sale asupra
acestor situa¸tii dureroase, a privit cu toat˘a dragostea la Dumnezeu,
c˘autând ajutor. El „s-a îmb˘arb˘atat, sprijinindu-se pe Domnul“. El
¸si-a reamintit via¸ta sa din trecut. Când îl p˘ar˘asise Domnul? Sufletul
lui a fost înviorat, amintindu-¸si multele dovezi ale milei lui Dumne-
zeu. Tovar˘a¸sii lui, prin nemul¸tumirea ¸si ner˘abdarea lor, au f˘acut ca
necazurile s˘a fie de dou˘a ori mai dureroase; dar omul lui Dumnezeu,
având motive de întristare mai mari, s-a purtat b˘arb˘ate¸ste. „Ori de
câte ori m˘a tem, eu m˘a încred în Tine“, gl˘asuia inima lui (
Psalmii
56, 3
). Cu toate c˘a nici el nu putea s˘a vad˘a vreo cale de a ie¸si din
[693]
necaz, Dumnezeu putea s˘a vad˘a o astfel de cale ¸si urma s˘a-i spun˘a
ce are de f˘acut.
Trimi¸tând dup˘a preotul Abiatar, fiul lui Ahimelec, „David a în-
trebat pe Domnul: «S˘a urm˘aresc oastea aceasta? O voi ajunge?»
Domnul i-a r˘aspuns: «Urm˘are¸ste-o, c˘aci o vei ajunge ¸si vei izb˘avi
totul»“ (
1 Samuel 30, 8
).