Basic HTML Version
62
Patriarhi ¸si profe¸ti
nu i se v˘adeasc˘a faptele“ (
Ioan 3, 20
). Cu cât este mai str˘alucitoare
lumina cereasc˘a, reflectat˘a de caracterul servilor credincio¸si ai lui
Dumnezeu, cu atât mai clar se v˘ad p˘acatele celor netem˘atori de
Dumnezeu ¸si cu atât mai hot˘arâte vor fi str˘aduin¸tele lor de a-i nimici
pe aceia care le tulbur˘a pacea.
[75]
[76]
[77]
Uciderea lui Abel a fost primul exemplu de vr˘ajm˘a¸sia despre
care Dumnezeu spusese c˘a va exista între ¸sarpe ¸si s˘amân¸ta femeii
— între Satana ¸si supu¸sii s˘ai ¸si Hristos ¸si urma¸sii Lui. Prin p˘acatul
omului, Satana a câ¸stigat st˘apânirea asupra neamului omenesc, dar
Hristos avea s˘a-l fac˘a în stare s˘a lepede jugul lui. Ori de câte ori, prin
credin¸ta în Mielul lui Dumnezeu, un suflet renun¸t˘a s˘a mai slujeasc˘a
p˘acatului, mânia lui Satana se aprinde. Via¸ta cea sfânt˘a a lui Abel
era o m˘arturie împotriva sus¸tinerilor lui Satana c˘a este cu neputin¸t˘a
ca omul s˘a ¸tin˘a Legea lui Dumnezeu. Când Cain, împins de duhul
cel r˘au, a v˘azut c˘a nu îl poate st˘apâni pe Abel, s-a înfuriat a¸sa de
tare, încât i-a luat via¸ta. ¸Si, ori de câte ori se va afla cineva care va
sta pentru ap˘ararea drept˘a¸tii Legii lui Dumnezeu, acela¸si spirit se va
da pe fa¸t˘a împotriva lui. Este acela¸si spirit care în decursul tuturor
veacurilor a în˘al¸tat rugurile ¸si a aprins focul pentru a-i nimici pe
ucenicii lui Hristos. Dar cruzimile îngr˘am˘adite asupra urma¸silor lui
Isus sunt insuflate de Satana ¸si de oastea lui, deoarece ace¸stia nu-i pot
constrânge s˘a li se supun˘a. Aceasta este furia unui vr˘ajma¸s înfrânt.
Fiecare martir al lui Isus a murit ca biruitor. Profetul spune: „Ei l-au
biruit (pe «balaurul cel mare, ¸sarpele cel vechi, numit diavolul ¸si
Satana»), prin sângele Mielului ¸si prin cuvântul m˘arturisirii lor, ¸si
nu ¸si-au iubit via¸ta chiar pân˘a la moarte“ (
Apocalipsa 12, 11.9
).
Cain, uciga¸sul, a fost curând chemat s˘a r˘aspund˘a de crima lui.
„Domnul a zis lui Cain: «Unde este fratele t˘au Abel?» El a r˘aspuns:
«Nu ¸stiu. Sunt eu p˘azitorul fratelui meu?»“ (
Geneza 4, 9
). Cain
mersese atât de departe în p˘acat, încât pierduse sim¸tul prezen¸tei
continue a lui Dumnezeu, cum ¸si al m˘are¸tiei ¸si al atotcuno¸stin¸tei
Sale. De aceea, el se folosi de neadev˘ar pentru a-¸si ascunde vina.
Din nou Domnul i-a vorbit lui Cain: „Ce ai f˘acut? Glasul sân-
gelui fratelui t˘au strig˘a din p˘amânt la Mine“ (
Ver 10
). Dumnezeu
i-a dat lui Cain prilejul s˘a-¸si m˘arturiseasc˘a p˘acatul. El avusese timp
s˘a se gândeasc˘a. Cuno¸stea groz˘avia faptei pe care o s˘avâr¸sise ¸si a
minciunii pe care o rostise pentru a o ascunde; dar el era tot revoltat
¸si sentin¸ta nu a mai fost amânat˘a. Glasul divin care fusese auzit