Basic HTML Version
Domnia lui David
663
mâinile mele?“ ¸Si Domnul i-a zis lui David: „Suie-te, c˘aci voi da pe
filisteni în mâinile tale.“ (
2 Samuel 5, 17-25
).
David s-a aruncat îndat˘a asupra inamicului, l-a înfrânt ¸si l-a
zdrobit, luându-i idolii pe care-i adusese pentru a-¸si asigura biruin¸ta.
Înfuria¸ti de umilin¸ta înfrângerii, filistenii au adunat o oaste ¸si mai
mare ¸si s-au întors la lupt˘a. ¸Si din nou „s-au r˘aspândit în valea
Refaim“. Din nou David L-a c˘autat pe Domnul ¸si Marele „Eu Sunt“
a luat conducerea o¸stirii lui Israel.
Dumnezeu l-a îndrumat pe David spunând: „S˘a nu te sui; ci ia-i
pe la spate, ¸si mergi asupra lor în dreptul duzilor. Când vei auzi un
vuiet de pa¸si în vârful duzilor s˘a te gr˘abe¸sti, c˘aci Domnul merge
înaintea ta, ca s˘a ba¸ti o¸stirea filistenilor.“ Dac˘a, asemenea lui Saul,
David ¸si-ar fi ales propria sa cale, n-ar fi izbutit. Dar el a f˘acut a¸sa
cum îi poruncise Domnul ¸si „oastea filistenilor a fost b˘atut˘a de la
Gabaon pân˘a la Ghezer. Faima lui David s-a r˘aspândit în toat˘a ¸tara,
¸si Domnul l-a f˘acut de temut pentru toate neamurile“ (
1 Cronici 14,
16
.17).
Acum, dup˘a ce ¸si-a înt˘arit bine tronul ¸si a sc˘apat de invaziile
vr˘ajma¸silor din afar˘a, David a trecut la realizarea unui plan pl˘acut
lui, ¸si anume s˘a aduc˘a chivotul lui Dumnezeu la Ierusalim. Mult timp
chivotul r˘am˘asese la Chiriat-Iearim, la vreo cincisprezece kilometri
dep˘artare; dar era momentul potrivit ca cetatea care servea drept
capital˘a a na¸tiunii s˘a fie onorat˘a cu semnele prezen¸tei divine.
David a invitat treizeci de mii de oameni ale¸si ai lui Israel,
deoarece avea de gând s˘a fac˘a din ocazia aceasta o priveli¸ste de
mare bucurie ¸si de impun˘atoare solemnitate. Oamenii au r˘aspuns
voios invita¸tiei. Marele preot împreun˘a cu fra¸tii lui de slujb˘a sfânt˘a,
domnii ¸si conduc˘atorii semin¸tiilor s-au adunat la Chiriat-Iearim.
David ardea de zel sfânt. Chivotul a fost scos din casa lui Abinadab
¸si a¸sezat într-un car nou, tras de boi, iar cei doi fii ai s˘ai înso¸teau
carul.
B˘arba¸tii lui Israel îl urmau strigând de bucurie ¸si cântând cântece
[705]
de pream˘arire, o mul¸time de glasuri unindu-se cu melodia instru-
mentelor; „David ¸si toat˘a casa lui Israel cântau înaintea Domnului ...
cu harpe, cu l˘aute, cu timpane, cu fluiere ¸si cu ¸timbale“ (
2 Samuel
6, 5
). De mult timp nu mai v˘azuse Israel a¸sa priveli¸ste de triumf.
Cu solemn˘a bucurie, marea procesiune mergea pe drumul ce ducea
peste v˘ai ¸si dealuri, c˘atre cetatea sfânt˘a.