Basic HTML Version
R˘ascoala lui Absalom
687
David ¸si-a neglijat datoria de a pedepsi crima lui Amnon ¸si, din
cauza purt˘arii necredincioase a împ˘aratului, care era în acela¸si timp
¸si tat˘a, ¸si de asemenea din cauza lipsei de poc˘ain¸t˘a din partea fiului,
Domnul a îng˘aduit ca evenimentele s˘a mearg˘a pe drumul lor firesc
¸si nu l-a împiedicat pe Absalom. Dac˘a p˘arin¸tii sau conduc˘atorii î¸si
neglijeaz˘a datoria de a pedepsi nelegiuirea, Dumnezeu Însu¸si preia
cazul. Puterea înfrân˘atoare este îndep˘artat˘a în oarecare m˘asur˘a de la
uneltele r˘aului, a¸sa încât apare un ¸sir de împrejur˘ari care pedepsesc
p˘acatul prin p˘acat.
Urm˘arile rele ale nedreptei îng˘aduin¸te din partea lui David fa¸t˘a
de Amnon nu se sfâr¸siser˘a, deoarece de aici a început înstr˘ainarea
lui Absalom de tat˘al s˘au. Dup˘a ce a fugit la Ghe¸sur, David, socotind
c˘a crima fiului s˘au cere o pedeaps˘a, a refuzat s˘a-i îng˘aduie s˘a se
înapoieze. Iar acest fapt a avut ca rezultat înmul¸tirea, ¸si nicidecum
mic¸sorarea relelor de neînl˘aturat în care se prinsese împ˘aratul. Ab-
salom, energic, ambi¸tios ¸si f˘ar˘a principii, îndep˘artat de la treburile
împ˘ar˘a¸tiei din cauza exilului, a început în curând s˘a pun˘a la cale
uneltiri primejdioase.
Dup˘a doi ani, Ioab s-a hot˘arât s˘a mijloceasc˘a o împ˘acare între
tat˘a ¸si fiu. În scopul acesta, a ob¸tinut ajutorul unei femei din Tecoa,
vestit˘a pentru în¸telepciunea ei. Înv˘a¸tat˘a de Ioab, aceast˘a femeie s-a
înf˘a¸ti¸sat înaintea lui David ca fiind o v˘aduv˘a ai c˘arei doi fii erau
singura ei mângâiere ¸si singurul ei sprijin. Într-o ceart˘a, unul dintre
ei îl ucisese pe cel˘alalt ¸si acum toate rudele familiei cereau ca cel
r˘amas în via¸t˘a s˘a fie dat în mâna r˘azbun˘atorului sângelui. Astfel,
zicea mama: „Ei ar stinge ¸si t˘aciunele care-mi mai r˘amâne, ca s˘a nu
lase b˘arbatului meu nici nume, nici urma¸s viu pe fa¸ta p˘amântului“.
Inima împ˘aratului a fost mi¸scat˘a de rug˘amintea aceasta ¸si a asigurat-
o pe femeie de protec¸tia împ˘ar˘ateasc˘a a fiului ei.
Dup˘a ce a primit de la el f˘ag˘aduin¸te repetate c˘a tân˘arului nu i se
va întâmpla nimic, l-a rugat pe împ˘arat s˘a primeasc˘a cu îng˘aduin¸t˘a
cuvintele ei ¸si i-a spus c˘a a vorbit ca unul care este vinovat, întrucât
nu chemase înapoi pe cel izgonit. „Trebuie negre¸sit s˘a murim“, a zis
ea, „¸si vom fi ca ni¸ste ape v˘arsate pe p˘amânt, care nu se mai adun˘a.
Dumnezeu nu ia via¸ta, ci dore¸ste ca fugarul s˘a nu r˘amân˘a izgonit
dinaintea Lui“. Aceast˘a duioas˘a ¸si mi¸sc˘atoare zugr˘avire a iubirii lui
Dumnezeu fa¸t˘a de p˘ac˘atos — venind, dup˘a cât se vedea, din partea
lui Ioab, soldatul aspru — este o dovad˘a covâr¸sitoare a cunoa¸sterii