Basic HTML Version
R˘ascoala lui Absalom
691
ad˘apost la el, s˘a fie implica¸ti în necazurile lui. ¸Si-a ar˘atat uimirea
pentru faptul c˘a ei erau gata de sacrificiu pentru el. Apoi împ˘aratul
i-a spus lui Itai din Gat: „Pentru ce s˘a vii ¸si tu cu noi? Întoarce-te
[732]
¸si r˘amâi cu împ˘aratul, c˘aci e¸sti str˘ain ¸si ai fost surghiunit chiar din
¸tara ta. De ieri ai venit, ¸si azi s˘a te fac s˘a r˘at˘ace¸sti cu noi încoace ¸si
încolo când nici eu nu ¸stiu unde s˘a m˘a duc! Întoarce-te ¸si ia pe fra¸tii
t˘ai cu tine. Domnul s˘a Se poarte cu bun˘atate ¸si credincio¸sie!“
Itai a r˘aspuns: „Viu este Domnul ¸si viu este domnul meu, împ˘a-
ratul, c˘a în locul în care va fi domnul meu, împ˘aratul, fie ca s˘a moar˘a,
fie ca s˘a tr˘aiasc˘a, acolo va fi ¸si robul t˘au“. Oamenii ace¸stia trecuser˘a
de la p˘agânism la servirea Domnului ¸si acum î¸si ar˘atau cu noble¸te
credincio¸sia fa¸t˘a de Dumnezeu ¸si fa¸t˘a de împ˘arat. Cu inima plin˘a de
recuno¸stin¸t˘a, David a primit devotamentul lor fa¸t˘a de cauza sa, care
p˘area c˘a se pr˘abu¸se¸ste, ¸si au trecut cu to¸tii peste pârâul Chedron, pe
drumul care duce în pustie.
Convoiul s-a oprit din nou. Se apropia o grup˘a de oameni îm-
br˘aca¸ti în ve¸sminte sacre. „ ¸Tadoc era ¸si el acolo, ¸si cu el to¸ti levi¸tii,
ducând chivotul leg˘amântului lui Dumnezeu“. Cei care mergeau cu
David au socotit c˘a acesta este un semn de bine. Prezen¸ta acestui
simbol sfânt era pentru ei o garan¸tie c˘a, în cele din urm˘a, vor avea
izbând˘a ¸si vor birui. Aceasta putea s˘a le inspire curaj celor care i se
al˘aturau împ˘aratului. Lipsa lui din Ierusalim urma s˘a aduc˘a groaza
în rândurile sus¸tin˘atorilor lui Absalom.
V˘azând chivotul, inima lui David a tres˘altat o clip˘a de bucurie
¸si n˘adejde. Dar în curând i-au venit în minte alte gânduri. În cali-
tatea sa de cârmuitor pus peste mo¸stenirea lui Dumnezeu, avea o
mare r˘aspundere. Ceea ce trebuia s˘a stea la locul cel mai de frunte
în mintea împ˘aratului lui Israel erau gloria lui Dumnezeu ¸si inte-
resul poporului, nu interesul s˘au personal. Dumnezeu, care locuia
între heruvimi, spusese despre Ierusalim: „Acesta este locul Meu
de odihn˘a“ (
Psalmii 132, 14
) ¸si, f˘ar˘a autoritate divin˘a, nici preotul,
nici împ˘aratul nu aveau dreptul s˘a îndep˘arteze de acolo simbolul
prezen¸tei Lui. David mai ¸stia c˘a inima ¸si via¸ta lui trebuia s˘a fie în
armonie cu preceptele divine, c˘aci altfel chivotul urma s˘a fie mai
mult un mijloc de înfrângere decât de izbând˘a. P˘acatul lui cel mare
îi st˘atea mereu înainte. El recuno¸stea în uneltirea aceasta o pedeaps˘a
îndrept˘a¸tit˘a de la Dumnezeu. Se tr˘asese sabia care nu avea s˘a se mai
îndep˘arteze de casa lui. El nu ¸stia care aveau s˘a fie urm˘arile luptei.