Basic HTML Version
Set ¸si Enoh
69
egalate de atunci. ¸Si, departe de a fi un timp de întunecime religioas˘a,
timpul acela a fost un timp de mare lumin˘a. Lumea întreag˘a a avut
ocazia s˘a primeasc˘a înv˘a¸t˘aturi ¸si cuno¸stin¸t˘a de la Adam, iar cei
care s-au temut de Dumnezeu au avut de asemenea pe Hristos ¸si
pe îngerii S˘ai ca profesori. ¸Si gr˘adina lui Dumnezeu a fost pentru
ei un martor mut al adev˘arului, care timp de multe veacuri a r˘amas
în mijlocul oamenilor. La poarta Paradisului p˘azit˘a de un heruvim,
[84]
se descoperea slava lui Dumnezeu ¸si aici veneau primii închin˘atori.
Aici ¸si-au ridicat ¸si primele altare ¸si aici au fost aduse primele jertfe.
Aici ¸si-au adus Cain ¸si Abel jertfele lor ¸si aici a binevoit Dumnezeu
s˘a comunice cu ei.
Scepticii acelor timpuri nu puteau nega existen¸ta Edenului deoa-
rece el era acolo, înaintea ochilor lor, intrarea în gr˘adin˘a fiind închis˘a
de c˘atre îngerii p˘azitori. Lucrarea ¸si ordinea crea¸tiunii, gr˘adina Ede-
nului, istoria celor doi pomi ai ei, atât de strâns lega¸ti de destinul
omului, erau fapte ce nu puteau fi negate. Iar existen¸ta ¸si suprema
autoritate a lui Dumnezeu, obligativitatea Legii Sale erau adev˘aruri
pe care oamenii nu se gr˘abeau s˘a le pun˘a sub semnul întreb˘arii, atâta
vreme cât Adam era printre ei.
Cu toat˘a dezvoltarea nelegiuirii, a existat totu¸si un ¸sir de b˘arba¸ti
sfin¸ti care, în˘al¸ta¸ti ¸si înnobila¸ti prin comuniunea lor cu Dumnezeu,
au tr˘ait ca în compania cerului. Ei au fost oameni de o impresionant˘a
putere intelectual˘a ¸si ai unor minunate realiz˘ari. Ei au avut o misiune
mare ¸si sfânt˘a — aceea de a dezvolta un caracter neprih˘anit, de a-i
înv˘a¸ta pe ceilal¸ti lec¸tia sfin¸teniei, ¸si aceasta nu numai pe cei din
timpul lor, dar ¸si din genera¸tiile ce aveau s˘a vin˘a dup˘a ei. Dintre
ace¸stia, numai pu¸tini dintre cei mai proeminen¸ti sunt men¸tiona¸ti în
Sfintele Scripturi; dar, în decursul tuturor veacurilor, Dumnezeu a
avut martori credincio¸si ¸si închin˘atori cu inima curat˘a.
Despre Enoh este scris c˘a a tr˘ait ¸saizeci ¸si cinci de ani ¸si a avut
un fiu. Dup˘a aceea el a umblat cu Dumnezeu înc˘a trei sute de ani.
În timpul acestor primi ani, Enoh Îl iubise pe Dumnezeu ¸si avusese
temere de El, p˘azind poruncile Lui. El a fost unul din ¸sirul de b˘arba¸ti
sfin¸ti, p˘astr˘atori ai adev˘aratei credin¸te, str˘amo¸si ai semin¸tei promise.
De pe buzele lui Adam el a înv˘a¸tat istoria cea întunecat˘a a c˘aderii
¸si bucuria harului lui Dumnezeu, a¸sa cum era v˘azut˘a în f˘ag˘aduin¸ta
f˘acut˘a, ¸si el s-a încrezut în R˘ascump˘ar˘atorul ce avea s˘a vin˘a. Dar,
dup˘a na¸sterea primului s˘au fiu, Enoh a ajuns la o experien¸t˘a mai