Basic HTML Version
Set ¸si Enoh
73
se lupte cu credincio¸sie împotriva r˘aului ce lua propor¸tii, pân˘a când
Dumnezeu l-a luat dintr-o lume a p˘acatului, în bucuria cea curat˘a a
cerului.
Oamenii acelei genera¸tii ¸si-au b˘atut joc de el, batjocorind pe
acela care n-a c˘autat s˘a strâng˘a aur sau argint sau s˘a-¸si agoniseasc˘a
aici averi. Inima lui Enoh îns˘a era la comorile cere¸sti. El a privit la
ora¸sul de sus, din cer. El L-a v˘azut pe Împ˘arat în slava Sa, în mijlocul
Sionului. Inima, mintea ¸si conversa¸tia sa se aflau în ceruri. Cu cât
nelegiuirea se întindea mai mult, cu atât mai fierbinte era dorin¸ta sa
dup˘a c˘aminul lui Dumnezeu; în timp ce se afla înc˘a pe p˘amânt, prin
credin¸t˘a, el locuia în împ˘ar˘a¸tia luminii.
„Ferice de cei cu inima curat˘a, c˘aci ei vor vedea pe Dumnezeu“
(
Matei 5, 8
). Timp de trei sute de ani, Enoh a c˘autat cur˘a¸tia sufletului
pentru ca s˘a poat˘a fi în armonie cu Cerul. Timp de trei veacuri
el a umblat cu Dumnezeu. Zi de zi el a tânjit dup˘a o mai strâns˘a
leg˘atur˘a cu El; mai aproape ¸si tot mai strâns˘a a devenit comuniunea
cu El, pân˘a când Dumnezeu l-a luat la Sine. El a stat pe pragul lumii
ve¸snice ¸si între el ¸si ¸tara celor ferici¸ti nu mai era decât un singur pas;
acum por¸tile s-au deschis ¸si umblarea lui cu Dumnezeu, atât de mult
practicat˘a pe p˘amânt, a continuat ¸si el a trecut prin por¸ti în cetatea
cea sfânt˘a — primul dintre oameni care a intrat aici.
[88]
Lipsa lui a fost sim¸tit˘a pe p˘amânt. Vocea ce fusese auzit˘a zi de zi,
avertizând ¸si înv˘a¸tând, lipsea. Au fost unii, atât dintre cei neprih˘ani¸ti,
cât ¸si dintre cei nelegiui¸ti, care au fost martori ai lu˘arii sale la cer, dar,
sperând c˘a fusese dus la unul din locurile în care el se retr˘agea, cei
care l-au iubit l-au c˘autat cu sârguin¸t˘a, a¸sa dup˘a cum mai târziu fiii
profe¸tilor l-au c˘autat pe Ilie; dar f˘ar˘a nici un rezultat. Ei au raportat
c˘a nu l-au g˘asit, pentru c˘a Dumnezeu îl luase la El.
Prin luarea lui Enoh la cer, Dumnezeu dorea s˘a-i înve¸te pe oa-
meni o lec¸tie important˘a. Era primejdia ca oamenii s˘a cad˘a prad˘a des-
curaj˘arii, datorit˘a rezultatelor dezastruoase ale p˘acatului lui Adam.
Mul¸ti erau gata s˘a spun˘a: „Ce câ¸stig˘am dac˘a ne temem de Dumnezeu
¸si p˘azim poruncile Lui, atâta vreme cât un blestem greu zace asupra
neamului omenesc ¸si moartea este partea noastr˘a a tuturor?“ Dar
instruc¸tiunile pe care Dumnezeu le-a dat lui Adam, care au fost repe-
tate lui Set ¸si exemplificate de c˘atre Enoh, au m˘aturat am˘ar˘aciunea ¸si
întunericul ¸si au dat speran¸t˘a omului, astfel încât, dac˘a prin Adam a
venit moartea, tot astfel prin R˘ascump˘ar˘atorul f˘ag˘aduit avea s˘a vin˘a