Basic HTML Version
Potopul
77
unul pe cel˘alalt în înfrumuse¸tarea locuin¸telor lor, împodobindu-le
cu lucr˘arile cele mai iscusite.
[91]
Ei c˘autau s˘a-¸si satisfac˘a numai poftele inimii lor mândre ¸si se
desf˘atau în orgii ¸si tic˘alo¸sii. Pentru c˘a nu doreau s˘a-L p˘astreze pe
Dumnezeu în cuno¸stin¸ta lor, au ajuns în curând s˘a nege existen¸ta
Lui. Se închinau naturii, în loc s˘a se închine Dumnezeului naturii.
Glorificau geniul uman ¸si se închinau la lucrarea mâinilor lor ¸si îi
înv˘a¸tau pe copii s˘a se plece în fa¸ta chipurilor cioplite.
Pe câmpii verzi ¸si la umbra unor copaci frumo¸si, ei ¸si-au a¸sezat
altarele idolilor lor. Dumbr˘avi întinse, al c˘aror frunzi¸s r˘amânea verde
în tot cursul anului, erau dedicate închin˘arii la zeii lor fal¸si. De aceste
dumbr˘avi erau legate gr˘adini frumoase, cu alei lungi ¸si ¸serpuitoare,
peste care se întindeau ramurile înc˘arcate de fructe ale diferitelor
soiuri de pomi, gr˘adini împodobite cu statui ¸si tot felul de lucruri care
puteau s˘a încânte sim¸turile sau s˘a slujeasc˘a dorin¸telor voluptoase
ale oamenilor, atr˘agându-i astfel s˘a ia parte la închinarea idolatr˘a.
Oamenii L-au scos pe Dumnezeu din cunoa¸sterea lor ¸si s-au în-
chinat f˘apturilor propriei lor imagina¸tii ¸si, ca urmare, au dec˘azut din
ce în ce mai mult. Psalmistul descrie efectul produs de închinarea la
idoli asupra adoratorilor lor. El spune: „Ca ei sunt cei ce-i fac; to¸ti cei
ce se încred în ei“ (
Psalmii 115, 8
). Este o lege a sufletului omenesc,
¸si anume c˘a privind suntem schimba¸ti. Omul nu se va ridica niciodat˘a
mai sus decât concep¸tia lui despre adev˘ar, cur˘a¸tie ¸si sfin¸tenie. Dac˘a
mintea, fiin¸ta lui, nu se înal¸t˘a mai presus de nivelul firii p˘amânte¸sti,
dac˘a nu se ridic˘a prin credin¸t˘a s˘a contemple în¸telepciunea ¸si iubirea
infinit˘a a lui Dumnezeu, atunci omul se va cufunda mereu mai jos ¸si
tot mai jos. Închin˘atorii fal¸silor dumnezei au înve¸smântat zeit˘a¸tile
lor cu atribute ¸si pasiuni omene¸sti ¸si astfel standardul caracterului
lor a fost coborât la asem˘anarea cu firea p˘amânteasc˘a p˘ac˘atoas˘a. Ca
urmare a acestui fapt, ei s-au stricat. „Domnul a v˘azut c˘a r˘autatea
omului era mare pe p˘amânt ¸si c˘a toate întocmirile gândurilor din
inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre r˘au.... P˘amântul era
stricat înaintea lui Dumnezeu, p˘amântul era plin de silnicie“ (
Geneza
6, 5.11
). Dumnezeu le d˘aduse oamenilor poruncile Sale ca o regul˘a
de vie¸tuire, dar Legea Sa a fost c˘alcat˘a, ¸si urmarea a fost s˘avâr¸sirea
a tot felul de p˘acate ce s-au putut închipui. Nelegiuirea oamenilor
era f˘a¸ti¸s˘a ¸si sfid˘atoare, dreptatea era c˘alcat˘a în picioare ¸si strig˘atele
celor oprima¸ti au ajuns pân˘a la cer.