Basic HTML Version
Administrarea resurselor lui Dumnezeu: o responsabilitate individual ˘a
301
Bog˘a¸tiile mo¸stenite sunt deseori o curs˘a
Banii l˘asa¸ti copiilor ca mo¸stenire devin deseori un motivde am˘a-
r˘aciune. În multe situa¸tii, copiii ajung s˘a se certe din cauza averii
mo¸stenite, iar dac˘a exist˘a un testament, sunt rareori satisf˘acu¸ti de
modul în care tat˘al ¸si-a împ˘ar¸tit averea. Astfel, în loc s˘a stârneasc˘a
recuno¸stin¸ta ¸si respectul copiilor fa¸t˘a de amintirea p˘arin¸tilor, lu-
crurile mo¸stenite produc nemul¸tumire, proteste, invidie ¸si lips˘a de
respect. Fra¸tii ¸si surorile care se împ˘acau bine ajung uneori s˘a se du-
¸sm˘aneasc˘a, iar disensiunile familiale sunt deseori consecin¸ta banilor
mo¸steni¸ti. Bog˘a¸tiile sunt de dorit numai dac˘a satisfac nevoi prezente
¸si dac˘a fac bine altora. Dar bunurile mo¸stenite devin prea adesea o
curs˘a, nu o binecuvântare pentru cel ce le de¸tine. P˘arin¸tii nu ar trebui
s˘a caute s˘a î¸si pun˘a copiii în fa¸ta ispitelor, l˘asându-le ca mo¸stenire
bani pentru care ace¸stia nu au depus niciun efort ca s˘a îi câ¸stige.
Transferarea propriet ˘a¸tilor pe numele copiilor
Mi s-a ar˘atat c˘a unii copii care m˘arturisesc a crede adev˘arul î¸si
vor influen¸ta în mod indirect tat˘al ca, atâta timp cât mai este în via¸t˘a,
s˘a p˘astreze pentru ei banii, în loc s˘a îi pun˘a la dispozi¸tia lucr˘arii lui
Dumnezeu. Cei care ¸si-au influen¸tat tat˘al s˘a le lase ca mo¸stenire tot
ce a administrat, nu ¸stiu ce fac. El î¸si asum˘a o dubl˘a responsabilitate:
în primul rând, aceea de a lini¸sti con¸stiin¸ta tat˘alui, care îl mustr˘a c˘a
nu a împlinit planul lui Dumnezeu atunci când ¸si-a împ˘ar¸tit banii
primi¸ti cu împrumut de la Dumnezeu pentru a-i utiliza spre slava
Sa, ¸si, în al doilea rând, responsabilitatea dea deveni administratorii
mijloacelor ce ar fi trebuit „puse la schimb˘ator“ de tat˘al lor, pentru
[332]
ca St˘apânul s˘a poat˘a primi cu dobând˘a ce este a Lui.
Mul¸ti p˘arin¸ti fac o mare gre¸seal˘a când î¸si las˘a averile în mâinile
copiilor lor, de¸si sunt înc˘a r˘aspunz˘atori pentru folosirea corect˘a sau
incorect˘a a taian¸tilor primi¸ti cu împrumut de la Dumnezeu. Nici
p˘arin¸tii ¸si nici copiii nu devin mai ferici¸ti în urma acestui transfer de
proprietate. P˘arin¸tii, dac˘a tr˘aiesc chiar ¸si numai câ¸tiva ani dup˘a aceea,
regret˘a, în general, ce au f˘acut. Copiii nu simt c˘a p˘arin¸tii îi iubesc
mai mult, dac˘a fac acest lucru, ¸si nici nu simt mai mult˘a recuno¸stin¸t˘a
¸si obliga¸tie fa¸t˘a de p˘arin¸tii lor, datorit˘a d˘arniciei acestora. Se pare
c˘a la r˘ad˘acina problemei st˘a un blestem, care la copii are ca rod
egoismul, iar la p˘arin¸ti, nefericirea generat˘a de dependen¸ta de al¸tii.