Capitolul 16 — O viziune a sigil ˘arii
[
Dup˘a întoarcerea din vestul statului New York, în septembrie,
1848, fratele ¸si sora White au c˘al˘atorit în Maine, unde au participat
la o întrunire a credincio¸silor, care a avut loc în perioada 20-22
octombrie. Aceasta a fost conferin¸ta de la Topsham, în cadrul c˘areia
fra¸tii au început s˘a se roage pentru deschiderea unei c˘ai în vederea
public˘arii adev˘arurilor privitoare la solia adventist˘a. O lun˘a mai târ-
ziu, a¸sa cum relateaz˘a fratele Joseph Bates într-un articol cu privire
la „Solia sigil˘arii“, s-au aflat împreun˘a cu „un mic grup de fra¸ti ¸si
surori, care erau aduna¸ti la Dorchester, lâng˘a Boston, Mass.“ „Îna-
inte de începerea adun˘arii“, continu˘a el, „unii dintre noi examinam
câteva puncte privitoare la solia sigil˘arii ¸si existau unele deosebiri
de opinie legate de corectitudinea concep¸tiei privitoare la cuvântul
«în˘al¸tare» (vezi
Apocalipsa 7, 2
) etc“.
Într-o scrisoare nepublicat˘a, care con¸tine un raport al acestei
întruniri, fratele James White scrie: „Cu to¸tii am sim¸tit nevoia de a ne
uni în rug˘aciune pentru a cere în¸telepciune de la Dumnezeu cu privire
la punctele aflate în discu¸tie ¸si, de asemenea, cu privire la aportul
fratelui Bates în domeniul lucr˘arilor scrise. Am avut o întrunire
deosebit de impresionant˘a. Ellen a fost r˘apit˘a iar˘a¸si în viziune ¸si
a început s˘a vorbeasc˘a despre lumina Sabatului, care reprezenta
sigiliul lui Dumnezeu. Ea spunea: «Cunoa¸sterea adev˘arului a fost
asemenea r˘as˘aritului de soare. Mai întâi lumina a fost slab˘a, dar
treptat, lumin˘a dup˘a lumin˘a a str˘alucit asupra subiectului despre
Sabat, pân˘a când adev˘arul a devenit clar, puternic ¸si conving˘ator.
Asemenea r˘as˘aritului de soare, primele raze de lumin˘a sunt reci, dar
când soarele se ridic˘a pe cer, razele lui devin calde ¸si str˘alucitoare.
Tot a¸sa lumina adev˘arului a crescut pân˘a când razele ei au ajuns
puternice, sfin¸tind sufletul. Dar, spre deosebire de soare, aceast˘a
lumin˘a nu va apune niciodat˘a. Adev˘arul despre Sabat va str˘aluci în
plin˘atatea lui, când sfin¸tii vor fi nemuritori ¸si va fi în˘al¸tat tot mai
mult pân˘a la venirea nemuririi».
103