Basic HTML Version
¸Scoala Avondale
313
construi o ¸scoal˘a într-o zon˘a atât de retras˘a ¸si de nelocuit˘a au devenit
tot mai r˘aspândite. Apoi a urmat verdictul nefavorabil al unui proces
în justi¸tie, în care ¸scoala fusese implicat˘a prin ac¸tiunea pripit˘a a unui
reclamant. Pagubele create de proces au fost de dou˘a mii de dolari
[360]
de ambele p˘ar¸ti, cauzând o întârziere serioas˘a a lucr˘arii.
Ce se putea face? Lucrarea p˘area s˘a ajung˘a la încetare definitiv˘a,
f˘ar˘a mari perspective de îmbun˘at˘a¸tire a situa¸tiei. Pierderea a dou˘a
mii de dolari ar fi fost foarte descurajatoare oricând, dar, într-un timp
ca acesta, era cât se poate de deprimant˘a.
Un vis frumos
În aceast˘a situa¸tie de criz˘a, când credin¸ta multora era greu încer-
cat˘a, sora White a avut un vis care le-a adus, atât ei, cât ¸si celorlal¸ti,
asigurarea pl˘acut˘a c˘a Dumnezeu nu îi p˘ar˘asise. Cu privire la expe-
rien¸ta aceasta, a scris urm˘atoarele:
„În noaptea din 9 iulie 1896, am avut un vis frumos. So¸tul meu,
James White, se afla al˘aturi de mine. Eram la mica noastr˘a ferm˘a din
p˘adure, în Cooranbong, ¸si ne sf˘atuiam în leg˘atur˘a cu perspectivele
rezultatelor muncii depuse.
So¸tul meu mi-a zis: «Ce face¸ti cu privire la construirea unei
¸scoli?»
«Nu putem face nimic»“ am spus eu, „deoarece nu avem bani ¸si
nu ¸stiu de unde ar putea veni. Nu avem nici o cl˘adire pentru ¸scoal˘a.
Orice lucrare pare s˘a fie imposibil de continuat, dar eu nu inten¸tionez
s˘a încurajez necredin¸ta. Voi lucra prin credin¸t˘a. Am fost ispitit˘a s˘a-¸ti
vorbesc despre un capitol descurajator al experien¸tei noastre, dar voi
vorbi despre credin¸t˘a. Dac˘a ne uit˘am la lucrurile care se v˘ad, ne vom
descuraja. Trebuie s˘a des¸telenim solul cu îndr˘azneal˘a, s˘a ar˘am cu
speran¸t˘a ¸si credin¸t˘a. Dac˘a to¸ti ar lucra cu în¸telepciune ¸si ar sem˘ana
cu st˘aruin¸t˘a, am vedea c˘a ne a¸steapt˘a mult˘a prosperitate. Aparen¸tele
actuale nu sunt încurajatoare, dar toat˘a lumina pe care am putut
s˘a o ob¸tin este c˘a acum e timpul sem˘anatului. Munca p˘amântului
[361]
este manualul nostru de înv˘a¸t˘atur˘a, deoarece, exact a¸sa cum lucr˘am
p˘amântul, cu speran¸ta unei r˘aspl˘atiri viitoare, tot astfel trebuie s˘a
sem˘an˘am acest sol misionar cu semin¸tele adev˘arului“
Am parcurs de la un cap˘at la cel˘alalt terenul pe care îl cultivam.
Apoi, ne-am întors, conversând în timp ce mergeam al˘aturi, ¸si am