Basic HTML Version
Capitolul 4 — Începerea activit ˘a¸tii publice
Pân˘a la aceast˘a dat˘a, cu excep¸tia câtorva cuvinte timide, rostite în
cadrul adun˘arilor de rug˘aciune, nu m˘a rugasem niciodat˘a în public.
Dar acum mi-a fost inspirat˘a convingerea c˘a trebuie s˘a m˘a adresez
Domnului în rug˘aciune, cu ocazia micilor noastre întruniri sociale.
Nu am îndr˘aznit s˘a fac acest lucru, de teama c˘a m˘a voi încurca ¸si
nu voi reu¸si s˘a-mi exprim gândurile. Totu¸si sentimentul datoriei
mi-a fost inspirat cu atâta putere, încât, atunci când am încercat s˘a
m˘a rog în tain˘a, mi s-a p˘arut c˘a Îl jignesc pe Dumnezeu, pentru c˘a
evitasem s˘a împlinesc voia Sa. M-a cuprins disperarea ¸si, timp de trei
s˘apt˘amâni, nici o raz˘a de lumin˘a nu a reu¸sit s˘a str˘abat˘a întunericul
care m˘a înv˘aluia.
Suferin¸ta mea sufleteasc˘a era intens˘a. Uneori, nu îndr˘azneam
s˘a închid ochii câte o noapte întreag˘a, ci a¸steptam pân˘a când sora
mea geam˘an˘a adormea adânc, apoi coboram din pat în lini¸ste ¸si
îngenuncheam pe podea, rugându-m˘a în t˘acere, într-o stare de agonie
indescriptibil˘a. Ororile iadului ve¸snic îmi ap˘areau f˘ar˘a încetare în
minte. ¸Stiam c˘a nu voi putea tr˘ai mult˘a vreme în aceast˘a stare
de spirit ¸si nu aveam curajul s˘a înfrunt moartea ¸si s˘a suf˘ar soarta
cumplit˘a a p˘ac˘ato¸silor. Oh, cu cât˘a invidie îi priveam pe aceia care
se bucurau de acceptarea lui Dumnezeu! Cât de pre¸tioas˘a p˘area
speran¸ta cre¸stin˘a pentru sufletul meu chinuit!
Adesea, st˘ateam în genunchi aproape întreaga noapte ¸si m˘a ru-
gam, gemând ¸si tremurând, cuprins˘a de o groaz˘a cumplit˘a ¸si de o
disperare care întrece orice descriere. „Doamne, ai mil˘a de mine!“,
ceream eu ¸si, asemenea s˘armanului frunta¸s al sinagogii, nu îndr˘az-
neam s˘a-mi ridic ochii spre cer, ci îmi plecam fa¸ta pân˘a la p˘amânt
înaintea lui Dumnezeu. Am ajuns foarte slab˘a ¸si epuizat˘a, dar nu
i-am împ˘art˘a¸sit nim˘anui suferin¸ta ¸si disperarea mea.
[33]
28