Începerea activit ˘a¸tii publice
35
afirm c˘a lucrurile vechi s-au dus ¸si toate s-au f˘acut noi. Nu exista
nici un nor care s˘a umbreasc˘a binecuvântarea mea des˘avâr¸sit˘a. Eram
dornic˘a s˘a vorbesc despre iubirea Domnului Isus ¸si nu sim¸team nici
o dispozi¸tie de a m˘a angaja în conversa¸tii obi¸snuite. Inima mea era
atât de plin˘a de dragoste fa¸t˘a de Dumnezeu ¸si de pacea care întrece
orice pricepere, încât rug˘aciunea ¸si medita¸tia erau pentru mine o
delectare.
M˘arturia personal ˘a
În seara de dup˘a primirea acelei mari binecuvânt˘ari, am parti-
cipat la o adunare advent˘a. Când a sosit momentul ca urma¸sii lui
Hristos s˘a ia cuvântul pentru a-¸si exprima gândurile cu privire la El,
nu am putut s˘a r˘amân în t˘acere, ci m-am ridicat ¸si mi-am povestit
experien¸ta. Nu m˘a gândisem nici o clip˘a la ce ar fi trebuit s˘a spun,
dar cuvintele se rev˘arsau de pe buzele mele cu o libertate deplin˘a,
relatând cu simplitate iubirea lui Isus fa¸t˘a de mine. Eram atât de
fericit˘a c˘a sunt eliberat˘a de lan¸turile disper˘arii întunecate, încât am
pierdut din vedere prezen¸ta celor din jur ¸si am avut sentimentul c˘a
sunt singur˘a cu Dumnezeu. Am descoperit c˘a nu întâmpin nici o di-
ficultate în exprimarea p˘acii ¸si a fericirii mele, cu excep¸tia lacrimilor
de mul¸tumire care îmi întrerupeau vorbirea.
Fratele Stockman era prezent. El m˘a v˘azuse recent în starea
de disperare profund˘a în care fusesem, iar acum, când m˘a vedea
eliberat˘a din captivitate, plângea cu glas tare, bucurându-se împreun˘a
cu mine ¸si l˘audându-L pe Dumnezeu pentru aceast˘a dovad˘a a milei
¸si a bun˘at˘a¸tii Sale duioase ¸si iubitoare.
La scurt timp dup˘a ce am primit aceast˘a mare binecuvântare,
am participat la o conferin¸t˘a organizat˘a în Biserica Cre¸stin˘a al c˘arei
pastor era fratele Brown. Am fost invitat˘a s˘a îmi povestesc expe-
rien¸ta ¸si, în timp ce vorbeam cu simplitate despre iubirea lui Isus ¸si
despre bucuria de a fi acceptat˘a de Dumnezeu, am sim¸tit nu numai
o mare libertate de exprimare, ci ¸si o fericire deosebit˘a. Pe când
[41]
vorbeam, cu o inim˘a umilit˘a ¸si cu ochii plini de lacrimi, am avut
sim¸t˘amântul c˘a sufletul mi se înal¸t˘a, plin de mul¸tumire, spre cer. Pu-
terea impresionant˘a a Domnului s-a rev˘arsat în inima celor aduna¸ti.
Mul¸ti plângeau ¸si Îl l˘audau pe Dumnezeu.