Serviciul funerar de la Elmshaven
391
a¸sa?» «Nu, sor˘a White», am spus, «nu, pentru c˘a întotdeauna în via¸t˘a
v-a¸ti ridicat deasupra lor». «Da», a r˘aspuns ea, «Tat˘al meu ceresc
a pl˘anuit totul pentru mine ¸si El ¸stie când se va sfâr¸si, iar eu sunt
hot˘arât˘a s˘a nu murmur».
Atunci i-am spus: «Nu pot decât s˘a v˘a repet, sor˘a White, cuvin-
tele pe care ni le-a¸ti scris într-una dintre ultimele dumneavoastr˘a
scrisori. A¸ti spus: „Umbrele se risipesc ¸si ne apropiem de cas˘a. În
curând vom fi acas˘a ¸si atunci vom vorbi despre toate acestea împre-
un˘a în Împ˘ar˘a¸tia lui Dumnezeu“». Ea a r˘aspuns: «Da, aproape c˘a e
prea frumos ca s˘a fie adev˘arat».“
„Am terminat cu acest p˘amânt pentru totdeauna,
Eliberat˘a de toate grijile ¸si temerile lui,
Nu ni se vor mai al˘atura niciodat˘a,
Pe drumul nostru prin aceast˘a vale a lacrimilor“,
Primele versuri ale celui de-al doilea imn au impresionat adânc
multe persoane aflate în mijlocul adun˘arii ce asculta. Aceste versuri
fuseser˘a scrise cu ani în urm˘a de unul dintre cei ce au lucrat cu sora
[453]
White în slujirea Domnului, ¸si anume fratele Uriah Smith. Triste
sunt desp˘ar¸tirile vie¸tii;
„Dar se apropie o zi glorioas˘a,
S˘arb˘atoarea jubiliar˘a a p˘amântului, mult dorit˘a,
Când va veni Regele crea¸tiei,
Proclamând eliberarea poporului S˘au;
Când, în˘al¸ta¸ti pe aripa str˘alucitoare a iubirii,
Vor striga cu glas tare de pe p˘amânt ¸si mare,
«Moarte, unde î¸ti este domnia întunecat˘a!
Mormânt, unde î¸ti este biruin¸ta!»“
Fratele E. W. Farnsworth, care conducea serviciul divin, a rostit
urm˘atoarele:
„Fra¸ti ¸si prieteni, ni se pare aproape imposibil s˘a ne gândim la o
predic˘a menit˘a s˘a comemoreze o persoan˘a a c˘arei via¸t˘a ¸si activitate
au însemnat o predic˘a vie continu˘a, timp de aproape opt decenii.
Cu ¸saptezeci ¸si opt de ani în urm˘a, sora White ¸si-a d˘aruit inima lui
Dumnezeu. De-a lungul tuturor acestor ani, cu greu putem g˘asi vreo