Serviciul funerar de la Elmshaven
393
putem ab¸tine. Dar dincolo de ele, fra¸tilor, exist˘a mângâierea c˘a p˘a-
catul a fost alungat din aceast˘a fiin¸t˘a ¸si, o dat˘a ce boldul p˘acatului a
[455]
fost scos, moartea nu poate ¸tine mult˘a vreme o asemenea persoan˘a.
[
Multe aminuri.
]
Citim într-un loc despre Isus c˘a nu era posibil ca El s˘a fie ¸tinut
în moarte. De ce? — Deoarece acolo nu exista nici un p˘acat. Când
neprih˘anirea domne¸ste ¸si p˘acatul este alungat, moartea î¸si pierde
boldul. Cel decedat poate dormi în mormânt pentru pu¸tin timp, dar
moartea nu-l poate re¸tine foarte mult. Ziua eliber˘arii se apropie. În
curând va suna trâmbi¸ta ¸si, mul¸tumiri fie aduse Domnului, o vom
vedea din nou pe sora White.
M˘a adresez familiei ¸si prietenilor ¸si plâng al˘aturi de dumneavoas-
tr˘a ast˘azi, dar exist˘a un aspect legat de via¸ta neprih˘anit˘a în Hristos,
care face ca moartea s˘a nu ne mai umple de groaz˘a, iar mormântul
s˘a nu mai fie un blestem. Isus a fost acolo, iar noi putem p˘a¸si în
siguran¸t˘a pe urmele Lui. A¸sadar, fra¸tilor, s˘a privim în sus. S˘a privim
dincolo de aceast˘a vale a lacrimilor ¸si a triste¸tii, spre o speran¸t˘a ¸si o
via¸t˘a luminoas˘a ¸si ve¸snic˘a, pentru cauza lui Isus, amin“.
Serviciul divin s-a încheiat cu intonarea unuia dintre imnurile
preferate ale sorei White, „Ne vom întâlni dincolo de râu“, ¸si cu
rostirea binecuvânt˘arii de c˘atre fratele S. T. Hare.
[456]