52
Schi¸te din via¸ta mea
Prin dezam˘agirea de la sfâr¸situl anului 1843, Dumnezeu ¸Si-a
încercat poporul. Gre¸seala f˘acut˘a în calcularea perioadelor profetice
nu a fost descoperit˘a imediat nici chiar de oamenii înv˘a¸ta¸ti, care se
opuneau concep¸tiilor celor ce a¸steptau venirea lui Hristos. Teologii
au declarat c˘a Miller a avut dreptate în ce prive¸ste calcularea tim-
pului, de¸si îl contraziceau în leg˘atur˘a cu evenimentul care avea s˘a
culmineze o dat˘a cu încheierea acelei perioade. Cu toate acestea, atât
împotrivitorii, cât ¸si poporul a¸stept˘ator al lui Dumnezeu, gre¸siser˘a
în privin¸ta timpului.
Cei dezam˘agi¸ti nu au fost l˘asa¸ti mult˘a vreme în întuneric, de-
oarece, dup˘a ce au cercetat perioadele profetice cu rug˘aciuni st˘a-
ruitoare, au descoperit unde gre¸siser˘a, identificând o prelungire a
perioadei profetice, care acoperea timpul de aparent˘a întârziere.
Datorit˘a bucuriei produse de a¸steptarea venirii Domnului Hristos,
aparenta întârziere a împlinirii profe¸tiei, la care se face referire în
viziunea profetului, nu fusese luat˘a în considerare ¸si acest fapt a
[59]
însemnat pentru ei o surpriz˘a nea¸steptat˘a ¸si trist˘a. Totu¸si încercarea
în sine a fost necesar˘a pentru a-i ajuta pe credincio¸sii sinceri ai
adev˘arului s˘a se dezvolte ¸si s˘a devin˘a mai tari.
Înnoirea speran¸tei
Toate speran¸tele noastre se concentrau asupra venirii Domnului
în anul 1844. Era, de asemenea, timpul vestirii soliei celui de-al doi-
lea înger, care zbura prin mijlocul cerului, strigând: „A c˘azut, a c˘azut
Babilonul, cetatea cea mare“ (
Apocalipsa 14, 8
). Solia a fost procla-
mat˘a pentru prima dat˘a de slujitorii lui Dumnezeu în toamna anului
1844. Ca urmare, mul¸ti credincio¸si au p˘ar˘asit bisericile apostate.
Împreun˘a cu cea de a doua solie îngereasc˘a, a fost vestit˘a ¸si solia
„Strig˘atului de la miezul nop¸tii“ [Vezi
Matei 25, 1-13
.]: „Iat˘a, Mirele
vine! Ie¸si¸ti-I în întâmpinare“. Lumina privitoare la solia aceasta
s-a r˘aspândit în toate col¸turile ¸t˘arii, iar mesajul ei a sensibilizat mii
de oameni. Ea a str˘ab˘atut ora¸s dup˘a ora¸s ¸si sat dup˘a sat, mergând
pân˘a în cele mai îndep˘artate regiuni, ¸si a ajuns atât la cei talenta¸ti ¸si
înv˘a¸ta¸ti, cât ¸si la oamenii umili ¸si neînsemna¸ti.
Acesta a fost cel mai fericit an din via¸ta mea. Inima îmi era
plin˘a de sentimentul unei a¸stept˘ari fericite, dar sim¸team o mil˘a ¸si
o mare îngrijorare pentru cei care erau descuraja¸ti ¸si nu mai aveau