Basic HTML Version
Capitolul 7 — Prima mea viziune
În anul 1844, la scurt˘a vreme dup˘a ce a trecut data la care fusese
a¸steptat˘a venirea Domnului, am primit prima viziune. Eram în vizit˘a
la doamna Haines, din Portland, o scump˘a sor˘a de credin¸t˘a, de care
eram profund ata¸sat˘a suflete¸ste. Cinci dintre noi, toate femei, am
îngenuncheat în lini¸ste pentru altarul familiei. În timp ce ne rugam,
puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea, a¸sa cum nu o mai sim¸tisem
niciodat˘a înainte.
Mi se p˘area c˘a sunt înv˘aluit˘a de lumin˘a ¸si c˘a m˘a în˘al¸tam tot
mai mult, îndep˘artându-m˘a de p˘amânt. M-am uitat în jos, c˘autând
poporul advent din lume, dar nu l-am putut g˘asi. Atunci, o voce mi-a
zis: „Prive¸ste din nou, dar prive¸ste pu¸tin mai sus“. Am privit mai sus
¸si am v˘azut o c˘arare îngust˘a ¸si dreapt˘a, suspendat˘a mult deasupra
p˘amântului. Pe aceast˘a c˘arare mergea poporul advent, c˘al˘atorind
spre cetatea care se afla la cap˘atul ei. Poporul era luminat de o
lumin˘a str˘alucitoare, care se afla înapoia lui, la începutul c˘ar˘arii.
Îngerul mi-a spus c˘a acea lumin˘a era „strig˘atul de la miezul nop¸tii“.
Ea str˘alucea de-a lungul întregii c˘ar˘ari ¸si lumina pa¸sii poporului, ca
s˘a nu se împiedice ¸si s˘a cad˘a.
Dac˘a î¸si ¸tineau privirile a¸tintite spre Domnul Isus, care Se afla
chiar înaintea lor ¸si îi c˘al˘auzea spre cetate, credincio¸sii erau în sigu-
ran¸t˘a. Dar curând, unii au obosit ¸si au început s˘a spun˘a c˘a cetatea
era prea departe ¸si c˘a ei se a¸steptaser˘a s˘a fi ajuns deja la ea. Atunci,
Domnul Isus i-a încurajat ridicându- ¸Si bra¸tul S˘au glorios, ¸si din
bra¸tul S˘au a ie¸sit o lumin˘a care s-a r˘aspândit peste to¸ti, iar ei au
strigat: „Aleluia!“ Al¸tii au negat cu nes˘abuin¸t˘a lumina din spatele
lor, spunând c˘a nu Dumnezeu fusese Cel care i-a condus pân˘a în
clipa aceea. Lumina din spatele acestora a disp˘arut, iar pa¸sii lor au
r˘amas înv˘alui¸ti de un întuneric deplin. Ei s-au împiedicat, nu au mai
[65]
v˘azut indicatoarele ¸si nici pe Domnul Isus ¸si au c˘azut de pe c˘arare,
în lumea întunecat˘a ¸si nelegiuit˘a care se afla dedesubt.
Curând, am auzit glasul lui Dumnezeu, asemenea unui vuiet de
ape, dezv˘aluindu-ne ziua ¸si ceasul venirii lui Isus. Sfin¸tii cei vii,
57