Basic HTML Version
C˘as˘atoria ¸si asocierea în activitate
91
¸si exprimarea din porunca privitoare la Sabat, scris˘a pe tablele de
piatr˘a, care se aflau în chivotul din locul numit Sfânta Sfintelor din
Templul ceresc ¸si, prin urmare, ar fi fost scris astfel: „Prima zi este
Sabatul Domnului, Dumnezeului t˘au“. Dar eu am v˘azut c˘a textul era
la fel cum fusese scris de degetul lui Dumnezeu pe tablele de piatr˘a,
care i-au fost date lui Moise pe Sinai. „Dar ziua a ¸saptea este Sabatul
Domnului, Dumnezeului T˘au“. Am v˘azut c˘a sfântul Sabat este ¸si va
r˘amâne pentru totdeauna zidul de separare dintre adev˘aratul Israel
al lui Dumnezeu ¸si cei necredincio¸si ¸si c˘a Sabatul constituie marele
subiect destinat s˘a uneasc˘a inimile scumpilor sfin¸ti ai lui Dumnezeu,
care Îl a¸steapt˘a s˘a vin˘a.
Am v˘azut c˘a Dumnezeu are copii care nu în¸teleg ¸si nu respect˘a
Sabatul. Ei nu au respins lumina cu privire la acest subiect. Iar,
la venirea timpului de strâmtorare, noi am fost umplu¸ti cu puterea
Duhului Sfânt ¸si am mers pretutindeni, vestind Sabatul cu mai mult˘a
claritate. Acest fapt a înfuriat bisericile ¸si pe adventi¸stii milleri¸ti, de-
oarece nu au fost în stare s˘a combat˘a adev˘arul despre Sabat. Atunci,
[102]
to¸ti cei ale¸si ai lui Dumnezeu au în¸teles cu claritate c˘a noi avem ade-
v˘arul ¸si au ie¸sit din bisericile lor, îndurând persecu¸tia împreun˘a cu
noi. Am v˘azut sabia, foametea, epidemiile ¸si marea confuzie de pe
p˘amânt. Cei nelegiui¸ti credeau c˘a noi am adus asupra lor judec˘a¸tile
divine ¸si au început s˘a se sf˘atuiasc˘a, în inten¸tia de a ne ¸sterge de pe
fa¸ta p˘amântului, gândindu-se c˘a, în felul acesta, r˘aul ar putea fi oprit.
În timpul strâmtor˘arii, am fugit cu to¸tii din ora¸se ¸si din sate, dar
nelegiui¸tii ne-au urm˘arit ¸si au intrat cu sabia în casele sfin¸tilor. Ei
¸si-au ridicat sabia s˘a ne ucid˘a, dar sabia s-a frânt, la fel de slab˘a ca
un pai. Apoi am strigat zi ¸si noapte, rugându-ne s˘a fim elibera¸ti, iar
strig˘atul nostru a ajuns pân˘a la Dumnezeu.
Soarele a r˘as˘arit, dar luna a r˘amas nemi¸scat˘a. Râurile au încetat
s˘a curg˘a. Pe cer s-au adunat nori grei ¸si întuneco¸si, lovindu-se unul
de altul. Dar printre nori, era un spa¸tiu senin ¸si str˘alucitor, pe unde
venea glasul lui Dumnezeu, asemenea multor ape, zguduind cerurile
¸si p˘amântul. Cerul s-a deschis ¸si s-a închis ¸si a avut loc un cutremur.
Mun¸tii s-au pr˘abu¸sit ca o trestie b˘atut˘a de vânt, împr˘a¸stiind pretu-
tindeni cu furie buc˘a¸ti de stânc˘a. Marea fierbea ca un vas cu ap˘a
clocotit˘a ¸si a început s˘a arunce pe p˘amânt buc˘a¸ti de stânc˘a.
Dumnezeu a anun¸tat ziua ¸si ceasul venirii lui Isus ¸si a rostit
leg˘amântul cel ve¸snic f˘acut cu poporul S˘au, pronun¸tând câte o pro-