Basic HTML Version
120
Tragedia veacurilor
de a se desp˘ar¸ti pentru totdeauna de Roma. În prezen¸ta unei mul¸timi
de studen¸ti, doctori ¸si cet˘a¸teni de toate categoriile, Luther a ars bula
papal˘a împreun˘a cu toate legile canonice, decretele ¸si alte scrieri care
sus¸tineau autoritatea papal˘a. „Du¸smanii mei au fost în stare, prin
arderea c˘ar¸tilor mele“, a spus el, „s˘a aduc˘a pagube cauzei adev˘arului
în mintea oamenilor de rând ¸si s˘a le distrug˘a sufletele; pentru motivul
acesta am ars ¸si eu c˘ar¸tile lor. O lupt˘a serioas˘a începe chiar acum.
Pân˘a acum, doar m-am jucat cu papa. Am început aceast˘a lucrare în
Numele Domnului; ea se va încheia f˘ar˘a mine, dar prin puterea Sa.“
(
Idem
, b.6, cap.10)
La repro¸surile vr˘ajma¸silor lui, care-l dispre¸tuiau pentru sl˘abiciu-
nea cauzei sale, Luther r˘aspundea: „Cine ¸stie dac˘a nu Dumnezeu m-a
ales ¸si m-a chemat ¸si dac˘a ei n-ar trebui s˘a se team˘a c˘a, dispre¸tuindu-
m˘a pe mine, Îl dispre¸tuiesc pe Însu¸si Dumnezeu? Moise era singur
la ie¸sirea din Egipt; Ilie era singur în timpul domniei lui Ahab; Isaia
era singur în Ierusalim; Ezechiel era singur în Babilon.... Dumnezeu
n-a ales niciodat˘a ca profet nici pe marele preot, nici vreun alt per-
sonaj mare; ci de obicei a ales oameni umili ¸si dispre¸tui¸ti, l-a ales pe
[143]
p˘astorul Amos. În toate vremurile, sfin¸tii trebuiau s˘a-i mustre pe cei
mari, regi, prin¸ti, preo¸ti ¸si oameni în¸telep¸ti, cu primejdia vie¸tii lor....
Eu nu spun c˘a sunt profet; dar spun c˘a ar trebui s˘a se team˘a mai
ales pentru c˘a eu sunt singur ¸si ei sunt mul¸ti. De un lucru sunt sigur:
Cuvântul lui Dumnezeu este de partea mea, ¸si nu a lor“. (
Idem
, b.6,
cap.10)
¸Si totu¸si nu f˘ar˘a o lupt˘a teribil˘a cu sine s-a hot˘arât Luther s˘a
se despart˘a de biseric˘a. Era cam pe vremea când scria: „Simt în
fiecare zi, din ce în ce mai mult, cât este de greu s˘a dau la o parte
scrupulele care mi-au fost inoculate în copil˘arie. O, cât˘a durere mi-a
produs, cu toate c˘a aveam Scriptura de partea mea, s˘a m˘a conving c˘a
trebuie s˘a îndr˘aznesc a m˘a împotrivi papei ¸si s˘a-l denun¸t ca antihrist!
Cât de mari au fost durerile inimii mele! De câte ori nu mi-am
pus cu am˘ar˘aciune aceea¸si întrebare care era atât de des pe buzele
papista¸silor: «Numai tu e¸sti în¸telept? Pot oare to¸ti ceilal¸ti s˘a fie în
r˘at˘acire? ¸Si cum va fi dac˘a, dup˘a toate acestea, tu vei fi cel gre¸sit ¸si ai
implicat în r˘at˘acirea ta atâtea suflete care vor fi pe veci condamnate?»
¸Si a¸sa m-am luptat cu mine ¸si cu Satana, pân˘a când Hristos, prin
Cuvântul S˘au infailibil, mi-a înt˘arit inima împotriva acestor îndoieli.“
(Martyn, p. 372, 373)