Basic HTML Version
Reformatorul elve¸tian
155
cu privire la argumentele prezentate în acea zi. Al¸ti doi studen¸ti luau
aceste note pentru a le duce împreun˘a cu scrisorile zilnice ale lui
Oecolampadius lui Zwingli la Zürich. Reformatorul r˘aspundea, dând
sfaturi ¸si sugestii. Scrisorile lui erau scrise noaptea, iar studen¸tii se
întorceau cu ele la Baden diminea¸ta. Pentru a în¸sela vigilen¸ta g˘arzii
care sta¸tiona la por¸tile ora¸sului, ace¸sti soli duceau pe cap co¸suri cu
p˘as˘ari ¸si li se îng˘aduia s˘a treac˘a f˘ar˘a nici o piedic˘a.
[183]
În felul acesta Zwingli sus¸tinea lupta cu împotrivitorii lui înver-
¸suna¸ti. El „a lucrat mai mult“, spunea Myconius, „prin medita¸tiile,
prin nop¸tile nedormite ¸si prin sfatul pe care-l transmitea la Baden
decât ar fi f˘acut discutând personal cu du¸smanii lui.“ (D»Aubigne,
b.11, cap.13)
Romani¸stii, îmb˘ata¸ti de o biruin¸t˘a anticipat˘a, veniser˘a la Baden
îmbr˘aca¸ti în mantiile lor bogate ¸si str˘alucitoare de podoabe. Ei
ofereau cu larghe¸te mesele lor pline cu cele mai scumpe delicatese ¸si
cu cele mai alese vinuri. Povara îndatoririlor ecleziastice era u¸surat˘a
prin veselie ¸si chefuri. În contrast izbitor au ap˘arut reformatorii, care
erau privi¸ti de oameni pu¸tin mai bine decât o grup˘a de cer¸setori ¸si
a c˘aror hran˘a simpl˘a îi re¸tinea prea pu¸tin la mas˘a. Proprietarul lui
Oecolampadius, având ocazia s˘a-l vad˘a în camer˘a, îl g˘asea totdeauna
angajat în studiu sau în rug˘aciune ¸si, minunându-se mult, raporta c˘a
ereticul era în fond „foarte evlavios“.
La conferin¸t˘a „Eck a urcat la amvon cu îngâmfare, împodobit
splendid, în timp ce umilul Oecolampadius, îmbr˘acat modest, a fost
obligat s˘a-¸si ocupe locul în fa¸ta adversarului pe un scaun rudimen-
tar“ (
Idem
, b.11, cap.13). Glasul puternic al lui Eck ¸si siguran¸ta lui
nem˘asurat˘a nu l-au p˘ar˘asit deloc. Zelul lui era stimulat de n˘adejdea
aurului ¸si a renumelui; c˘aci ap˘ar˘atorul credin¸tei avea s˘a fie r˘aspl˘atit
cu o sum˘a considerabil˘a. Când cele mai bune argumente au fost
respinse, a recurs la insulte ¸si chiar la blesteme.
Oecolampadius, modest ¸si neîncrez˘ator în sine, a ezitat s˘a intre
în lupt˘a, pentru un moment, dar a f˘acut declara¸tia solemn˘a: „Nu
recunosc nici o alt˘a norm˘a de judecat˘a decât Cuvântul lui Dumnezeu“
(
Idem
, b.11, cap.13). De¸si amabil ¸si curtenitor în purtare, s-a dovedit
abil ¸si neab˘atut. În timp ce romani¸stii, dup˘a obiceiul lor, apelau
la autoritatea tradi¸tiilor bisericii, reformatorul s-a alipit categoric
de Sfintele Scripturi. „Obiceiul“, spunea el, „n-are nici o putere în
Elve¸tia, dac˘a nu se întemeiaz˘a pe constitu¸tie; în materie de credin¸t˘a,
[184]