Basic HTML Version
14
Tragedia veacurilor
prizonierii ei, era în lacrimi, nu din cauza unei dureri obi¸snuite, ci a
unei agonii adânci, nest˘avilite.
Lacrimile Sale nu erau pentru Sine, de¸si cuno¸stea bine calea
pe care picioarele Sale urmau s˘a urce. Înaintea Sa era Ghetsemani,
scena apropiatei Sale agonii. De asemenea, înaintea Sa era Poarta
oilor, prin care timp de veacuri fuseser˘a conduse animalele pentru
jertf˘a ¸si care urma s˘a se deschid˘a pentru El când avea „s˘a fie adus
ca un miel la junghiere“. (
Isaia 53, 7
). Nu prea departe era Calvarul,
locul r˘astignirii. Pe drumul pe care Hristos avea s˘a calce în curând,
urma s˘a cad˘a groaza unui întuneric des, atunci când El avea s˘a Se
ofere ca jertf˘a pentru p˘acat. Cu toate acestea, nu contemplarea aces-
tor scene arunca umbr˘a asupra Lui în acest ceas de bucurie. Nu o
presim¸tire a groazei Sale supraomene¸sti întuneca acest spirit neego-
ist. El plângea pentru miile de condamna¸ti din Ierusalim, datorit˘a
orbirii ¸si nepoc˘ain¸tei acelora pe care venise s˘a-i binecuvânteze ¸si
s˘a-i mântuiasc˘a.
Istoria de mai bine de o mie de ani, de favoare deosebit˘a ¸si ocro-
tire, manifestate de Dumnezeu fa¸t˘a de poporul ales, era deschis˘a în
fa¸ta ochilor lui Isus. Acolo era Muntele Moria, unde fiul f˘ag˘aduin¸tei,
o victim˘a ce nu se împotrivise, fusese adus la altar, ca simbol al jert-
firii Fiului lui Dumnezeu. Acolo, leg˘amântul binecuvânt˘arii, sl˘avit˘a
f˘ag˘aduin¸t˘a mesianic˘a, fusese confirmat tat˘alui celor credincio¸si (
Ge-
neza 22, 9.16-18
). Acolo, fl˘ac˘arile jertfei care s-au în˘al¸tat c˘atre cer
din aria lui Ornan îndep˘artaser˘a sabia îngerului pierz˘ator (
1 Cronici
[19]
21
) — simbol potrivit al jertfei Mântuitorului ¸si al mijlocirii Sale
pentru cei vinova¸ti. Ierusalimul fusese onorat de Dumnezeu mai pre-
sus de tot p˘amântul. Domnul alesese Sionul, El „îl dorise ca locuin¸t˘a
a Sa“. (
Psalmii 132, 13
). Acolo, timp de veacuri, sfin¸tii prooroci î¸si
rostiser˘a soliile de avertizare. Acolo, preo¸tii î¸si leg˘anaser˘a c˘adelni-
¸tele, iar norul de t˘amâie împreun˘a cu rug˘aciunile închin˘atorilor se
în˘al¸taser˘a înaintea lui Dumnezeu. Zilnic, acolo fusese oferit sângele
mieilor înjunghia¸ti, ar˘atând în viitor c˘atre Mielul lui Dumnezeu.
Acolo, Iehova θsi descoperise prezen¸ta în norul de slav˘a de deasupra
tronului milei. Acolo se g˘asea începutul acelei sc˘ari tainice, care
unea p˘amântul cu cerul (
Geneza 28, 12
;
Ioan 1, 51
) — acea scar˘a pe
care îngerii lui Dumnezeu coborau ¸si urcau ¸si care deschidea lumii
drumul c˘atre Sfânta Sfintelor. Dac˘a Israel, ca popor, ar fi p˘astrat
supunerea lui fa¸t˘a de Cer, Ierusalimul ar fi r˘amas pentru totdeauna ca