176
Tragedia veacurilor
inten¸tia de a o prezida personal. Acolo au fost invita¸ti ¸si conduc˘atorii
protestan¸tilor.
Reforma era amenin¸tat˘a de primejdii mari; dar ap˘ar˘atorii ei ¸si-au
încredin¸tat iar˘a¸si cauza lui Dumnezeu ¸si s-au hot˘arât s˘a stea tari pen-
tru Evanghelie. Electorul de Saxonia a fost sf˘atuit de consilierii lui
s˘a nu se duc˘a la Diet˘a. „Împ˘aratul“, spuneau ei, „a cerut participarea
prin¸tilor pentru a-i atrage într-o curs˘a. Nu înseamn˘a s˘a ri¸sti totul
ca s˘a mergi ¸si s˘a te închizi împreun˘a cu un vr˘ajma¸s puternic între
zidurile unei cet˘a¸ti?“ Dar al¸ti nobili declarau: „Prin¸tii s˘a fie curajo¸si
¸si cauza lui Dumnezeu va fi salvat˘a“. „Dumnezeu este credincios,
El nu ne va p˘ar˘asi“, spunea Luther. (
Idem
, b.14, cap. 2). Prin¸tul
elector a plecat împreun˘a cu suita sa la Augsburg. To¸ti î¸si d˘adeau
seama de primejdiile care-l amenin¸tau, astfel c˘a mul¸ti mergeau cu
fa¸ta posomorât˘a ¸si cu inima împov˘arat˘a. Dar Luther, care i-a înso¸tit
pân˘a la Coburg, le-a reînviorat încrederea, cântând imnul scris pen-
tru c˘al˘atoria aceasta: „Cetate tare-i Dumnezeu“. Multe presim¸tiri
întunecate au fost alungate, multe inimi ap˘asate au fost u¸surate la
glasul notelor sale inspirate.
Prin¸tii reforma¸ti se hot˘arâser˘a s˘a prezinte înaintea Dietei o de-
clara¸tie a convingerilor lor într-o formulare sistematic˘a, cu dovezi
din Scripturi, iar sarcina preg˘atirii ei a fost încredin¸tat˘a lui Luther,
Melanchton ¸si tovar˘a¸silor lor. Aceast˘a m˘arturisire de credin¸t˘a a fost
acceptat˘a de protestan¸ti ca o expresie a credin¸tei lor, a¸sa c˘a s-au în-
trunit s˘a-¸si pun˘a semn˘aturile pe acest document important. Acesta a
fost un moment solemn ¸si critic. Reformatorii ¸si-au exprimat dorin¸ta
ca lupta lor s˘a nu fie confundat˘a cu problemele politice; ei erau de
p˘arere c˘a Reforma nu trebuie s˘a exercite nici o alt˘a influen¸t˘a decât
aceea care izvor˘a¸ste din Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci când prin¸tii
[207]
cre¸stini au început s˘a semneze m˘arturisirea de credin¸t˘a, Melanchton
a spus: „Revine teologilor ¸si clericilor misiunea de a propune aceste
lucruri; s˘a rezerv˘am pentru alte probleme autoritatea mai marilor
p˘amântului“. „Fereasc˘a Dumnezeu“, r˘aspunse Ioan de Saxonia, „ca
s˘a m˘a înl˘atura¸ti. Sunt hot˘arât s˘a fac ce este drept f˘ar˘a s˘a-mi fie team˘a
de coroan˘a. Doresc s˘a-L m˘arturisesc pe Domnul. P˘al˘aria mea de
elector ¸si mantia de hermelin˘a nu-mi sunt atât de scumpe cum îmi
este crucea lui Hristos“. Spunând acestea ¸si-a pus semn˘atura. Când a
luat pana, un altul dintre prin¸ti a spus: „Dac˘a onoarea lui Isus Hristos,
Domnul meu, o cere, sunt gata ... s˘a-mi p˘ar˘asesc bunurile ¸si chiar