Basic HTML Version
16
Tragedia veacurilor
c˘amin, având zilnic parte de învinuiri ¸si de lipsuri, El tr˘aia pentru
a sluji nevoilor omene¸sti ¸si pentru a u¸sura durerile lor, invitându-i
s˘a primeasc˘a darul vie¸tii. Valurile de mil˘a, respinse de acele inimi
înd˘ar˘atnice, se reîntorceau cu o mai mare ging˘a¸sie ¸si o iubire de
nedescris. Dar Israel întorsese spatele celui mai bun Prieten al s˘au ¸si
Aceluia care singur îl putea ajuta. Invita¸tiile iubirii Sale fuseser˘a dis-
pre¸tuite, sfaturile Sale fuseser˘a c˘alcate în picioare, iar avertismentele
Sale fuseser˘a luate în râs.
Ceasul n˘adejdii ¸si al iert˘arii era gata s˘a treac˘a; cupa mâniei lui
Dumnezeu cel îndelung r˘abd˘ator era aproape plin˘a. Norul care se
adunase prin veacurile de apostazie ¸si r˘azvr˘atire, acum întunecat
de nenorociri, era gata s˘a se reverse peste un popor vinovat; iar
[21]
Acela care singur putea s˘a-i salveze de soarta care st˘atea s˘a se
dezl˘an¸tuie fusese dispre¸tuit, insultat, lep˘adat ¸si în curând urma s˘a
fie r˘astignit. Când Hristos avea s˘a atârne pe crucea Calvarului, ziua
lui Israel, ca popor favorizat ¸si binecuvântat de Dumnezeu, avea s˘a
se sfâr¸seasc˘a. Chiar ¸si pierderea unui singur suflet este un dezastru
care dep˘a¸se¸ste infinit de mult câ¸stigurile ¸si comorile lumii; îns˘a
atunci când Hristos privea asupra Ierusalimului, condamnarea unei
cet˘a¸ti întregi, a unui popor întreg, era înaintea Lui — cetatea aceea,
na¸tiunea aceea care fusese odinioar˘a poporul ales al lui Dumnezeu,
comoara Sa deosebit˘a.
Proorocii plânseser˘a apostazia lui Israel ¸si nenorocirile teribile
care le fuseser˘a partea din cauza p˘acatelor lor. Ieremia dorise ca
ochii s˘a-i fie un izvor de lacrimi, ca s˘a plâng˘a zi ¸si noapte pe cei
uci¸si ai fiicei poporului s˘au, pentru turma Domnului, care era dus˘a în
robie (
Ieremia 9, 1
;
13, 17
). Cât de mare era atunci durerea Aceluia
a c˘arui privire profetic˘a cuprindea, nu ani, ci veacuri! El îl vedea pe
îngerul pierz˘ator cu sabia ridicat˘a împotriva cet˘a¸tii care fusese mult˘a
vreme locuin¸ta lui Iehova. De pe culmea Muntelui M˘aslinilor, chiar
din locul care mai târziu urma s˘a fie ocupat de Titus ¸si oastea sa, El
privea peste vale la cur¸tile ¸si porticurile sfinte ¸si, cu ochii întuneca¸ti
de lacrimi, vedea într-o perspectiv˘a groaznic˘a zidurile înconjurate
de o¸stile vr˘ajma¸se. Auzea ¸sirurile de armate m˘ar¸s˘aluind la r˘azboi.
Auzea glasul mamelor ¸si al copiilor strigând dup˘a pâine în cetatea
asediat˘a. Vedea casa Sa sfânt˘a ¸si frumoas˘a, palatele ¸si turnurile ei
date fl˘ac˘arilor, ¸si în locul unde ele fuseser˘a odinioar˘a, numai un
morman de ruine fumegânde.