Basic HTML Version
200
Tragedia veacurilor
lucrare de f˘acut acolo. Oamenii nu sunt converti¸ti în grup, ci ca
indivizi; lucrarea de rena¸stere trebuie s˘a fie îndeplinit˘a în inim˘a ¸si în
con¸stiin¸t˘a prin puterea Duhului Sfânt ¸si nu prin decretele conciliilor.
Cu toate c˘a locuitorii Genevei respinseser˘a autoritatea Romei, ei nu
erau atât de preg˘ati¸ti s˘a renun¸te la viciile care se înr˘ad˘acinaser˘a sub
domina¸tia ei. A întemeia aici principiile curate ale Evangheliei ¸si a
preg˘ati acest popor s˘a ocupe cu demnitate pozi¸tia la care Providen¸ta
îl chema nu era o sarcin˘a deloc u¸soar˘a.
Farel era convins c˘a a g˘asit în Calvin pe acela care se putea uni
cu el în aceast˘a lucrare. În numele lui Dumnezeu, l-a implorat pe
tân˘arul evanghelist s˘a r˘amân˘a ¸si s˘a lucreze acolo. Calvin s-a dat
înapoi îngrozit. Timid ¸si iubitor de pace, evita leg˘atura cu spiritul
îndr˘azne¸t, independent ¸si chiar violent al locuitorilor din Geneva.
S˘an˘atatea lui firav˘a împreun˘a cu deprinderile lui de a studia îl f˘aceau
s˘a se retrag˘a. Crezând c˘a prin pana lui ar putea servi mult mai bine
cauza Reformei, dorea s˘a g˘aseasc˘a un loc lini¸stit pentru studiu ¸si de
[234]
acolo, prin scris, s˘a instruiasc˘a ¸si s˘a înt˘areasc˘a bisericile. Dar sfatul
solemn al lui Farel i-a venit ca o chemare din cer ¸si el n-a îndr˘aznit
s˘a o refuze. „I s-a p˘arut“, spunea el, „c˘a mâna lui Dumnezeu s-a
coborât din cer, c˘a l-a prins ¸si l-a ¸tintuit irevocabil de locul pe care
era atât de ner˘abd˘ator s˘a-l p˘ar˘aseasc˘a.“ (D»Aubigne,
History of the
Reformation in Europe in the Time of Calvin
, b.9, cap.17)
În timpul acesta, primejdii mari amenin¸tau cauza protestant˘a.
Anatemele papei fulgerau împotriva Genevei ¸si na¸tiuni puternice
o amenin¸tau cu distrugerea. Cum urma s˘a reziste acest ora¸s mic
în fa¸ta ierarhiei papale, care deseori îi silise pe regi ¸si împ˘ara¸ti s˘a
se supun˘a? Cum se putea împotrivi armatelor marilor cuceritori ai
lumii?
În întreaga cre¸stin˘atate, protestantismul era amenin¸tat de du¸s-
mani redutabili. Dup˘a ce primele biruin¸te asupra Reformei au trecut,
Roma adusese for¸te noi, n˘ad˘ajduind s˘a-¸si des˘avâr¸seasc˘a distrugerea.
În vremea aceea a fost creat ordinul iezui¸tilor, cel mai tiran, cel
mai lipsit de con¸stiin¸t˘a ¸si puternic dintre to¸ti ap˘ar˘atorii papalit˘a¸tii.
C˘alug˘arii acestui ordin erau cu totul izola¸ti de orice fel de leg˘aturi
p˘amânte¸sti ¸si interese omene¸sti, mor¸ti fa¸t˘a de cerin¸tele afec¸tiunii
naturale, cu ra¸tiunea ¸si con¸stiin¸ta complet în˘abu¸site, ei nu cuno¸steau
nici o regul˘a, nici o leg˘atur˘a, în afar˘a de aceea a ordinului lor, ¸si
nici o datorie în afar˘a de aceea a extinderii puterii lui [
(vezi note