Basic HTML Version
Distrugerea Ierusalimului
19
supranatural˘a pentru a marca consacrarea lui. Nici un nor de slav˘a
nu s-a v˘azut umplând sanctuarul nou în˘al¸tat. Nici foc din cer n-a
coborât pentru a mistui jertfa de pe altar. ¸Sechina nu mai exista între
heruvimi în Locul preasfânt; chivotul, scaunul harului ¸si Tablele
M˘arturiei nu se mai g˘aseau acolo. Nici un glas n-a r˘asunat din cer
pentru a face cunoscut preotului voia lui Dumnezeu.
Timp de veacuri, iudeii încercaser˘a zadarnic s˘a arate cum s-a
împlinit f˘ag˘aduin¸ta lui Dumnezeu, dat˘a prin Hagai; dar mândria ¸si
necredin¸ta le-au orbit mintea fa¸t˘a de în¸telesul adev˘arat al cuvintelor
profetului. Templul al doilea nu era onorat cu norul slavei lui Iehova,
ci cu prezen¸ta vie a Aceluia în care locuie¸ste trupe¸ste toat˘a plin˘ata-
tea Dumnezeirii — care este Dumnezeu Însu¸si manifestat în trup.
„Dorin¸ta tuturor popoarelor“ venise f˘ar˘a îndoial˘a în templul S˘au
atunci când Omul din Nazaret înv˘a¸ta ¸si vindeca în cur¸tile sfinte. Prin
prezen¸ta lui Hristos, ¸si numai prin aceasta, cel de al doilea templu
îl întrecea în slav˘a pe primul. Dar Israel îndep˘artase darul oferit de
cer. O dat˘a cu umilul Înv˘a¸t˘ator care trecuse în ziua aceea prin poarta
lui aurit˘a, slava se dep˘artase pentru totdeauna de templu. Cuvintele
Mântuitorului se împliniser˘a deja: „Vi se las˘a casa pustie“. (
Matei
23, 38
)
Ucenicii se umpluser˘a de team˘a ¸si uimire la proorocia lui Hristos
cu privire la distrugerea templului ¸si doreau s˘a în¸teleag˘a mai deplin
sensul cuvintelor Sale. Bog˘a¸tie, munc˘a ¸si iscusin¸t˘a arhitectonic˘a
fuseser˘a cheltuite timp de peste patruzeci de ani pentru a spori splen-
dorile lui. Irod cel Mare risipise pentru el atât bog˘a¸tii romane, cât
[25]
¸si comori iudaice, ¸si chiar împ˘aratul lumii îl îmbog˘a¸tise cu darurile
sale. Blocuri masive de marmur˘a alb˘a de dimensiuni aproape de
neînchipuit, trimise de la Roma pentru acest scop, formau o parte
din structura lui, ¸si ucenicii atraser˘a aten¸tia Domnului lor la aceasta,
spunând: „Uit˘a-Te ce pietre ¸si ce zidiri“ (
Marcu 13, 1
).
Acestor cuvinte, Isus le-a dat r˘aspunsul solemn ¸si surprinz˘ator:
„Adev˘arat v˘a spun c˘a nu va r˘amâne aici piatr˘a pe piatr˘a, care s˘a nu
fie d˘arâmat˘a“. (
Matei 24, 2
)
Ucenicii asociau distrugerea Ierusalimului cu evenimentele ve-
nirii personale a lui Hristos într-o slav˘a vremelnic˘a, pentru a lua
tronul imperiului universal, pentru a-i pedepsi pe iudeii nepoc˘ai¸ti ¸si
pentru a sf˘arâma jugul roman de pe grumazul na¸tiunii. Domnul le
spusese c˘a va veni a doua oar˘a. De aceea, la amintirea judec˘a¸tilor