P˘arin¸tii peregrini
257
de o înaintare corespunz˘atoare în cunoa¸sterea adev˘arului descoperit
sau în via¸ta religioas˘a practic˘a. Satana nu mai putea, ca în veacurile
trecute, s˘a ¸tin˘a Cuvântul lui Dumnezeu departe de popor; el fusese
pus la îndemâna tuturor, dar pentru a-¸si aduce planul la îndeplinire,
i-a f˘acut pe mul¸ti s˘a-i acorde o mic˘a valoare. Oamenii au neglijat
s˘a cerceteze Scripturile ¸si în felul acesta au continuat s˘a primeasc˘a
interpret˘ari false ¸si s˘a cultive înv˘a¸t˘aturi care nu-¸si aveau temeiul în
Biblie.
V˘azând nereu¸sita eforturilor lui de a zdrobi adev˘arul, prin perse-
cu¸tie, Satana a recurs din nou la planul de compromis care dusese
la marea apostazie ¸si la formarea bisericii Romei. El i-a f˘acut pe
cre¸stini s˘a se uneasc˘a acum nu cu p˘agânii, ci cu aceia care, prin de-
vo¸tiunea lor fa¸t˘a de lucrurile lumii acesteia, se dovedeau a fi tot atât
de adev˘ara¸ti idolatri ca ¸si închin˘atorii la chipuri cioplite. Urm˘arile
acestor alian¸te nu erau mai pu¸tin d˘aun˘atoare acum decât în primele
veacuri; mândria ¸si extravagan¸ta erau cultivate sub masca religiei,
iar bisericile au devenit corupte. Satana a continuat s˘a perverteasc˘a
înv˘a¸t˘aturile Bibliei, iar tradi¸tiile, care urmau s˘a ruineze milioane de
oameni, prindeau r˘ad˘acini adânci. Biserica sus¸tinea ¸si ap˘ara aceste
tradi¸tii, în loc s˘a lupte pentru „credin¸ta care a fost dat˘a sfin¸tilor o
dat˘a pentru totdeauna“. În felul acesta au fost degradate principiile
pentru care reformatorii luptaser˘a ¸si suferiser˘a atât de mult.
[299]