Basic HTML Version
Vestitorii dimine¸tii
263
„La Lisabona, în adâncurile p˘amântului s-a auzit un bubuit de
tunet ¸si îndat˘a dup˘a aceea o zguduitur˘a puternic˘a a distrus o mare
parte din ora¸s. În timp de aproximativ ¸sase minute, au pierit 60.000
de persoane. La început apele oceanului s-au retras l˘asând ¸t˘armul
uscat, apoi au revenit cu violen¸t˘a, ridicându-se cu 15 metri ¸si chiar
mai mult deasupra nivelului obi¸snuit. Printre alte ravagii care au avut
loc la Lisabona în timpul catastrofei, a fost ¸si pr˘abu¸sirea unui chei
nou construit, în întregime din marmur˘a, foarte costisitor. Un mare
num˘ar de oameni se refugiaser˘a acolo, c˘aci p˘area un loc sigur de
sc˘apare, în care ar fi fost la ad˘apost de c˘aderea zidurilor; dar deodat˘a
cheiul s-a pr˘abu¸sit cu to¸ti oameni de pe el ¸si nici un om n-a mai ie¸sit
la suprafa¸t˘a.“ (
Idem
, p. 495)
„Zguduitura cutremurului a fost urmat˘a imediat de pr˘abu¸sirea tu-
turor bisericilor ¸si m˘an˘astirilor ¸si aproape a tuturor cl˘adirilor publice
mari ¸si a peste un sfert din celelalte case. La aproape dou˘a ore dup˘a
cataclism, focul a izbucnit în mai multe cartiere, mistuind ora¸sul cu
deosebit˘a violen¸t˘a timp de trei zile, încât acesta a fost cu totul pus-
tiit. Cutremurul s-a produs într-o zi de s˘arb˘atoare, când bisericile ¸si
m˘an˘astirile erau arhipline de oameni, dintre care foarte pu¸tini au sc˘a-
pat“ (Encyclopedia Americana, art. „Lisabon“, ed. 1831). „Groaza
poporului era dincolo de orice imagina¸tie. Nimeni nu plângea, era
mai presus de lacrimi. To¸ti alergau încoace ¸si încolo, înnebuni¸ti de
groaz˘a ¸si uimire, b˘atându-¸si fe¸tele ¸si pieptul strigând: «Misericor-
dia! A venit sfâr¸situl lumii!» Mamele î¸si uitaser˘a copiii ¸si alergau
¸tinând crucifixuri în bra¸te. Din nefericire, mul¸ti au alergat în biserici
pentru ocrotire; dar în zadar se invocau lucrurile sfinte, în zadar
îmbr˘a¸ti¸sau altarele s˘armanele f˘apturi; statui, preo¸ti ¸si oameni au fost
îngropa¸ti într-o ruin˘a comun˘a“. S-a apreciat c˘a 90.000 de persoane
¸si-au pierdut via¸ta în acea zi fatal˘a.
[306]
Dou˘azeci ¸si cinci de ani mai târziu, a ap˘arut al doilea semn men-
¸tionat în profe¸tie: întunecarea soarelui ¸si a lunii. Ceea ce a f˘acut ca
acest semn s˘a fie ¸si mai impresionant a fost faptul c˘a timpul împli-
nirii lui fusese precis ar˘atat. În discu¸tia Mântuitorului cu ucenicii
S˘ai de pe Muntele M˘aslinilor, dup˘a descrierea perioadei lungi de
încercare pentru biseric˘a — cei 1260 de ani de persecu¸tie papal˘a
— cu privire la care El f˘ag˘aduise c˘a necazul avea s˘a fie scurtat, a
men¸tionat câteva evenimente care aveau s˘a precead˘a venirea Sa ¸si a
fixat timpul când primul dintre ele urma s˘a fie v˘azut: Dar „în zilele