Basic HTML Version
Lumin˘a prin întuneric
297
împ˘ar˘a¸tiei universale, ¸si nu puteau în¸telege însemn˘atatea cuvintelor
Lui prin care prevestea suferin¸tele ¸si moartea Sa.
Însu¸si Hristos îi trimisese cu solia: „S-a împlinit vremea, ¸si Împ˘a-
r˘a¸tia lui Dumnezeu este aproape: poc˘ai¸ti-v˘a ¸si crede¸ti în Evanghelie“.
(
Marcu 1, 15
). Aceast˘a solie era întemeiat˘a pe profe¸tia capitolului 9
din Daniel. Cele ¸saizeci ¸si nou˘a de s˘apt˘amâni erau ar˘atate de înger
c˘a se întind pân˘a la „prin¸tul Mesia“, iar ucenicii priveau înainte, cu
speran¸te sigure ¸si cu anticip˘ari pline de bucurie, spre întemeierea
împ˘ar˘a¸tiei lui Mesia la Ierusalim, pentru a conduce p˘amântul întreg.
Ei predicau solia pe care Hristos le-o încredin¸tase, cu toate c˘a
în¸telegeau gre¸sit sensul ei. În timp ce vestirea lor se întemeia pe
pasajul din
Daniel 9, 25
, ei nu vedeau în versetul urm˘ator al aceluia¸si
capitol c˘a Mesia avea s˘a fie stârpit. Înc˘a de la na¸sterea Sa, inimile lor
se opriser˘a la slava anticipat˘a a unei împ˘ar˘a¸tii p˘amânte¸sti, ¸si aceasta
le-a orbit în¸telegerea atât fa¸t˘a de prevederile proorociei, cât ¸si fa¸t˘a
de cuvintele lui Hristos.
Cu toate acestea, ei ¸si-au adus la îndeplinire datoria, prezentând
na¸tiunii iudaice chemarea plin˘a de mil˘a ¸si apoi, chiar atunci când se
a¸steptau s˘a-L vad˘a pe Domnul lor urcând pe tronul lui David, L-au
v˘azut prins ca un r˘auf˘ac˘ator, biciuit, batjocorit, condamnat ¸si în˘al¸tat
pe crucea Calvarului. Ce
[346]
disperare ¸si groaz˘a au înfrânt inimile ucenicilor în zilele când
Domnul lor dormea în mormânt!
Hristos venise la timpul precis ¸si în felul proorocit de profe¸tie.
M˘arturia Scripturii se împlinise în toate am˘anuntele lucr˘arii Sale.
El predicase solia mântuirii ¸si „Cuvântul Lui era plin de putere“.
Inimile ascult˘atorilor m˘arturisiser˘a c˘a El era din ceruri. Cuvântul ¸si
Duhul lui Dumnezeu atestaser˘a îns˘arcinarea divin˘a a Fiului S˘au.
Ucenicii se ¸tineau neîntrerupt, cu o dragoste ce nu piere, de
Domnul lor iubit. ¸Si cu toate acestea, mintea lor era înv˘aluit˘a în
nesiguran¸t˘a ¸si îndoial˘a. În chinul lor, nu ¸si-au amintit de cuvintele
lui Hristos care ar˘atau înainte c˘atre suferin¸tele ¸si moartea Sa. Dac˘a
Isus din Nazaret fusese adev˘aratul Mesia, ar fi fost ei arunca¸ti în
durere ¸si dezam˘agire? Aceasta era întrebarea care le tortura sufletele,
în timp ce Mântuitorul z˘acea în mormântul S˘au, în ceasurile disperate
ale acelui Sabat care desp˘ar¸tea moartea de învierea Sa.
Cu toate c˘a noaptea durerii adusese întuneric în jurul acestor
urma¸si ai lui Isus, ei n-au fost uita¸ti. Profetul spunea: „Chiar dac˘a