Basic HTML Version
O avertizare respins˘a
325
Israel, în secolele care au urmat, au devenit indiferen¸ti la invita¸tiile
miloase ale mântuirii ¸si neaten¸ti la binecuvânt˘arile Evangheliei, ca o
avertizare solemn˘a ¸si înfrico¸sat˘a a primejdiei de a respinge lumina
din cer.
Oriunde exist˘a aceea¸si cauz˘a vor urma acelea¸si consecin¸te. Acela
care în mod deliberat î¸si în˘abu¸se convingerile cu privire la datorie,
pentru c˘a nu se potrivesc cu înclina¸tiile sale, va pierde în cele din
urm˘a puterea discern˘amântului între adev˘ar ¸si r˘at˘acire. Ra¸tiunea
se întunec˘a, con¸stiin¸ta se toce¸ste, inima se împietre¸ste, iar sufletul
se desparte de Dumnezeu. Acolo unde solia adev˘arului divin este
dispre¸tuit˘a sau socotit˘a f˘ar˘a importan¸t˘a, acolo biserica va fi înv˘alu-
it˘a în întuneric, credin¸ta ¸si dragostea se vor r˘aci ¸si înstr˘ainarea ¸si
[379]
certurile vor p˘atrunde în˘auntru. Membrii bisericii î¸si concentreaz˘a
interesele ¸si energiile în planuri lume¸sti, iar p˘ac˘ato¸sii se împietresc
în nepoc˘ain¸ta lor.
Prima solie îngereasc˘a din Apocalipsa capitolul 14, care anun¸ta
ceasul judec˘a¸tii lui Dumnezeu chemându-i pe oameni s˘a se team˘a ¸si
s˘a se închine Lui, a avut scopul de a-i desp˘ar¸ti pe aceia care purtau
numele de popor al lui Dumnezeu, de influen¸tele d˘aun˘atoare ale
lumii ¸si a-i trezi spre a vedea adev˘arata lor stare de dec˘adere ¸si iubire
pentru lume. În aceast˘a solie Dumnezeu a trimis bisericii o avertizare
care, dac˘a ar fi fost primit˘a, ar fi îndreptat relele care-i îndep˘artau
de El. Dac˘a ar fi primit solia din cer, smerindu-¸si inimile înaintea
Domnului ¸si c˘autând cu sinceritate s˘a se preg˘ateasc˘a pentru a sta
în prezen¸ta Sa, Duhul ¸si puterea lui Dumnezeu s-ar fi manifestat în
mijlocul lor. Biserica ar fi ajuns iar˘a¸si la acea stare binecuvântat˘a
de unire, credin¸t˘a ¸si iubire care se vedea în zilele apostolice, când
credincio¸sii erau „o inim˘a ¸si un suflet“ ¸si „vesteau Cuvântul Domnu-
lui cu îndr˘azneal˘a“, când „Domnul ad˘auga în fiecare zi la Biseric˘a
pe cei care trebuiau s˘a fie mântui¸ti.“ (
Faptele Apostolilor 4, 32.31
;
Faptele Apostolilor 2, 47
).
Dac˘a aceia care pretind c˘a sunt poporul lui Dumnezeu ar primi
lumina care str˘aluce¸ste asupra lor din Cuvântul S˘au, ar ajunge la acea
unitate pentru care S-a rugat Hristos ¸si pe care apostolul a descris-o
ca fiind „unirea Duhului prin leg˘atura p˘acii“. „Este“, spune el, „un
singur trup ¸si un singur Duh, dup˘a cum ¸si voi a¸ti fost chema¸ti la o
singur˘a n˘adejde a chem˘arii voastre, este un singur Domn, o singur˘a
credin¸t˘a, un singur botez.“ (
Efeseni 4, 3-5
)