Basic HTML Version
346
Tragedia veacurilor
inimile atunci când binecuvânt˘arile Sale erau rev˘arsate în m˘asur˘a
bogat˘a peste cei credincio¸si.
Cu grij˘a ¸si solemnitate, aceia care primiser˘a solia au ajuns la
timpul în care sperau s˘a se întâlneasc˘a cu Domnul lor. În fiecare
diminea¸t˘a sim¸teau c˘a prima lor datorie era s˘a-¸si asigure dovada c˘a
sunt primi¸ti de Dumnezeu. Inimile lor erau strâns unite ¸si se rugau
mult unul cu altul ¸si unul pentru altul. Adesea se adunau în locuri
izolate pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu ¸si glasul rug˘aciunii
se în˘al¸ta spre cer de pe câmpii ¸si din crânguri. Asigurarea aprob˘arii
Mântuitorului le era mai necesar˘a decât hrana zilnic˘a; iar dac˘a vreun
nor le întuneca mintea, nu se odihneau pân˘a nu-l îndep˘artau. ¸Si
atunci când sim¸teau dovada harului iert˘ator, doreau s˘a-L vad˘a pe
Acela pe care-L iubea sufletul lor.
Dar aveau s˘a cad˘a din nou prad˘a descuraj˘arii. Timpul de a¸steptare
a trecut ¸si Mântuitorul lor nu S-a ar˘atat. Cu încredere neclintit˘a ei
a¸steptaser˘a venirea Sa, iar acum se sim¸teau ca Maria când, venind
la mormântul Mântuitorului ¸si g˘asindu-l gol, a exclamat cu lacrimi:
„Au luat pe Domnul meu ¸si nu ¸stiu unde L-au pus“. (
Ioan 20, 13
)
Un sim¸t˘amânt de respect, o team˘a c˘a solia ar putea fi totu¸si
adev˘arat˘a a ¸tinut în frâu, pentru o vreme, lumea necredincioas˘a. Dar,
cu trecerea timpului, ea n-a disp˘arut dintr-o dat˘a. La început n-au
îndr˘aznit s˘a triumfe în fa¸ta celor dezam˘agi¸ti; dar pentru c˘a nu se
vedeau semnele mâniei lui Dumnezeu, ¸si-au revenit ¸si au reînceput
râsul ¸si batjocura. O mare parte din aceia care crezuser˘a în venirea
iminent˘a a Domnului ¸si-au p˘ar˘asit credin¸ta. Unii care fuseser˘a foarte
încrez˘atori erau acum atât de r˘ani¸ti în mândria lor, încât ar fi preferat
s˘a dispar˘a din lume. Asemenea lui Iona, ei Îl acuzau pe Dumnezeu ¸si
ar fi ales mai degrab˘a moartea decât via¸ta. Aceia care-¸si întemeiaser˘a
[404]
credin¸ta pe p˘arerile altora, ¸si nu pe Cuvântul lui Dumnezeu, erau
acum gata s˘a-¸si schimbe din nou vederile. Batjocoritorii i-au câ¸stigat
pe cei slabi ¸si pe cei frico¸si de partea lor ¸si to¸ti ace¸stia s-au unit,
declarând c˘a nu mai aveau de ce s˘a se team˘a ¸si nici ce s˘a a¸stepte.
Timpul trecuse ¸si Domnul nu venise, iar lumea urma s˘a r˘amân˘a a¸sa
cum fusese mii de ani.
Credincio¸sii sinceri, st˘aruitori l˘asaser˘a totul pentru Hristos ¸si se
împ˘art˘a¸siser˘a de prezen¸ta Lui ca niciodat˘a mai înainte. Ei d˘aduser˘a
lumii, dup˘a credin¸ta lor, ultima avertizare; ¸si a¸steptând s˘a fie primi¸ti
în scurt˘a vreme în societatea Domnului lor divin ¸si a îngerilor sfin¸ti,