Basic HTML Version
360
Tragedia veacurilor
Întreaga ceremonie era destinat˘a s˘a-i impresioneze pe izraeli¸ti
cu privire la sfin¸tenia lui Dumnezeu ¸si la ura Sa fa¸t˘a de p˘acat; s˘a
le arate apoi c˘a nu puteau veni în leg˘atur˘a cu p˘acatul f˘ar˘a s˘a se
întineze. Fiec˘arui om i se cerea s˘a-¸si întristeze sufletul în timp ce
se f˘acea aceast˘a lucrare de isp˘a¸sire. Toate treburile trebuiau l˘asate
la o parte ¸si întreaga adunare a lui Israel trebuia s˘a petreac˘a ziua
[420]
în smerenie solemn˘a înaintea lui Dumnezeu, cu rug˘aciune, post ¸si
adânc˘a cercetare de inim˘a.
Adev˘aruri importante cu privire la isp˘a¸sire erau înv˘a¸tate prin
serviciul simbolic. În locul p˘ac˘atosului era primit un înlocuitor;
dar p˘acatul nu era anulat prin sângele victimei. În felul acesta, se
asigurase doar un mijloc prin care el s˘a poat˘a fi transferat asupra
sanctuarului. Prin aducerea sângelui, p˘ac˘atosul recuno¸stea autorita-
tea legii, î¸si m˘arturisea vinov˘a¸tia pentru c˘alcarea ei ¸si î¸si exprima
dorin¸ta de iertare prin credin¸ta în R˘ascump˘ar˘atorul care avea s˘a vin˘a;
dar nu era înc˘a pe deplin liberat de sub condamnarea legii. În Ziua
Isp˘a¸sirii, marele preot, dup˘a ce sacrifica jertfa de la adunare, intra
în Locul preasfânt cu sângele acestei jertfe ¸si-l stropea pe scaunul
harului, direct deasupra Legii, pentru a da satisfac¸tie cerin¸telor ei.
Atunci, în calitatea lui de mijlocitor, lua p˘acatele asupra sa ¸si le
ducea afar˘a din sanctuar. Punându-¸si mâinile pe capul ¸tapului de
trimis, m˘arturisea toate p˘acatele, în felul acesta trecându-le simbolic
de la el asupra ¸tapului de trimis. Apoi ¸tapul le ducea în pustie ¸si erau
socotite ca fiind îndep˘artate pentru totdeauna de la popor.
Astfel, serviciul era îndeplinit ca o preînchipuire ¸si ca „o umbr˘a
a lucrurilor cere¸sti“. Iar ceea ce se f˘acea în simbol în slujba sanctua-
rului p˘amântesc se face în realitate în lucrarea Sanctuarului ceresc.
Dup˘a în˘al¸tarea Sa, Mântuitorul nostru ¸Si-a început lucrarea ca Ma-
rele nostru Preot. Pavel spune: „C˘aci Hristos n-a intrat într-un loca¸s
de închinare f˘acut de mân˘a omeneasc˘a, dup˘a chipul adev˘aratului
loca¸s de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca s˘a Se înf˘a¸ti¸seze acum,
pentru noi, înaintea lui Dumnezeu“ (
Evrei 9, 24
).
Lucrarea preotului în cursul anului din prima desp˘ar¸titur˘a a sanc-
tuarului, „dincolo de perdea“, care constituia u¸sa ¸si desp˘ar¸tea Sfânta
de curte, reprezint˘a lucrarea de slujire în care a intrat Hristos la
în˘al¸tarea Sa. Lucrarea preotului în slujba zilnic˘a era de a prezenta
înaintea lui Dumnezeu sângele jertfei pentru p˘acat împreun˘a cu
[421]
t˘amâia care se în˘al¸ta o dat˘a cu rug˘aciunile lui Israel. Tot astfel, Hris-