Basic HTML Version
O lucrare de reform˘a
393
reformatori, el nu are nici un motiv temeinic s˘a re¸tin˘a m˘arturia Cu-
vântului lui Dumnezeu, pentru c˘a provoac˘a împotrivire. M˘arturisirea
de credin¸t˘a f˘acut˘a de sfin¸ti ¸si de martiri a fost scris˘a pentru folosul
genera¸tiilor care au urmat. Acele exemple vii de sfin¸tenie ¸si de inte-
gritate statornic˘a ne-au fost l˘asate pentru a inspira curaj acelora care
acum sunt chema¸ti s˘a dea m˘arturie pentru Dumnezeu. Ei au primit
harul ¸si adev˘arul nu numai pentru ei, ci ca prin ei cunoa¸sterea lui
Dumnezeu s˘a lumineze întregul p˘amânt. A dat Dumnezeu lumin˘a
slujitorilor S˘ai în aceast˘a genera¸tie? Atunci ei trebuie s˘a o lase s˘a
lumineze în lume.
În vechime, Dumnezeu a spus unei persoane care vorbea în
numele S˘au: „Dar casa lui Israel nu va voi s˘a te asculte, pentru c˘a
nu vrea s˘a M-asculte“. Cu toate acestea, El a spus: „Ci s˘a le spui
cuvintele Mele, fie c˘a vor asculta, fie c˘a nu vor asculta“ (
Ezechiel 3,
7
;
2, 7
). Slujitorului lui Dumnezeu din acest timp îi este dat˘a porunca:
„Înal¸t˘a-¸ti glasul ca o trâmbi¸t˘a, ¸si arat˘a poporului Meu nelegiuirile lui
¸si casei lui Iacov p˘acatele ei“. (
Isaia 58, 1
)
Pe m˘asura ocaziilor pe care le au, to¸ti aceia care au primit lumina
adev˘arului se g˘asesc sub aceea¸si solemn˘a ¸si înfrico¸sat˘a r˘aspundere
cum a fost profetul lui Israel, c˘aruia Cuvântul Domnului i-a spus:
„Acum, fiul omului, te-am pus str˘ajer peste casa lui Israel. Tu trebuie
[460]
s˘a ascul¸ti Cuvântul care iese din gura Mea, ¸si s˘a-i în¸stiin¸tezi din
partea Mea. Când zic celui r˘au: «R˘aule, vei muri negre¸sit!» ¸si tu
nu-i spui, ca s˘a-l întorci de la calea lui cea rea, r˘aul acela va muri
în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar dac˘a
vei în¸stiin¸ta pe cel r˘au, ca s˘a se întoarc˘a de la calea lui, ¸si el nu se
va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu î¸ti vei mântui sufletul“
(
Ezechiel 33, 7-9
).
Piedica cea mare în primirea ¸si vestirea adev˘arului este faptul c˘a
aceasta implic˘a nepl˘aceri ¸si batjocur˘a. Acesta este singurul argument
împotriva adev˘arului, pe care ap˘ar˘atorii lui nu l-au putut contrazice.
Dar lucrul acesta nu i-a f˘acut pe adev˘ara¸tii urma¸si ai lui Hristos s˘a se
clatine. Ei nu a¸steapt˘a ca adev˘arul s˘a devin˘a popular. Fiind convin¸si
de datoria lor, ei primesc de bun˘avoie crucea pe care apostolul Pavel
socotea c˘a „încerc˘arile noastre u¸soare de o clip˘a, lucreaz˘a pentru
noi tot mai mult o greutate ve¸snic˘a de slav˘a“; împreun˘a cu cel din
vechime, care „socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bog˘a¸tie decât
comorile Egiptului“ (
2 Corinteni 4, 17
;
Evrei 11, 26
).