Basic HTML Version
436
Tragedia veacurilor
crim˘a. Iar lumea cre¸stin˘a pare s˘a priveasc˘a aceste lucruri ca ¸si când
Dumnezeu le-ar fi rânduit ¸si trebuie s˘a existe.
Satana caut˘a continuu s˘a-l înving˘a pe poporul lui Dumnezeu,
d˘arâmând barierele care-l despart de lume. Israelul din vechime a
fost ademenit la p˘acat atunci când s-a aventurat în asociere interzis˘a
cu p˘agânii. În acela¸si fel este r˘at˘acit ¸si Israelul modern, „a c˘arui
minte necredincioas˘a a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca s˘a
nu vad˘a chipul lui Dumnezeu“ (
2 Corinteni 4, 4
). To¸ti aceia care
nu sunt urma¸sii hot˘arâ¸ti ai lui Hristos sunt slujitorii lui Satana. În
inima neren˘ascut˘a este iubire fa¸t˘a de p˘acat ¸si o dispozi¸tie de a-l
hr˘ani ¸si a-l scuza. Dar în inima ren˘ascut˘a este ur˘a fa¸t˘a de p˘acat ¸si o
rezisten¸t˘a hot˘arât˘a împotriva lui. Când cre¸stinii aleg societatea celor
nelegiui¸ti ¸si necredincio¸si, ei se expun ispitei. Satana se ascunde ¸si,
pe neobservate, trage v˘alul lui am˘agitor pe ochii lor. Ei nu v˘ad c˘a o
astfel de tov˘ar˘a¸sie este inten¸tionat˘a ca s˘a le produc˘a pagube; ¸si dac˘a
devin tot mai asemenea lumii în caracter, în vorbire ¸si în fapte, ei
ajung din ce în ce mai orbi¸ti.
[509]
Conformarea fa¸t˘a de obiceiurile lumii converte¸ste biserica spre
lume; ea niciodat˘a nu converte¸ste lumea la Hristos. Prietenia cu
p˘acatul îl va face în mod inevitabil s˘a par˘a mai pu¸tin resping˘ator.
Acela care alege s˘a se uneasc˘a cu slujitorii lui Satana în curând nu se
va mai teme de st˘apânul lor. Când pe calea datoriei suntem adu¸si în
încerc˘ari, a¸sa cum a fost Daniel la curtea împ˘aratului, putem fi siguri
c˘a Dumnezeu ne va ocroti; dar, dac˘a ne a¸sez˘am în calea ispitei, mai
curând sau mai târziu vom c˘adea.
Ispititorul lucreaz˘a adesea cu cel mai mare succes prin aceia care
sunt cel mai pu¸tin b˘anui¸ti c˘a sunt sub st˘apânirea lui. Cei înzestra¸ti
cu talente ¸si educa¸tie sunt admira¸ti ¸si onora¸ti, de parc˘a aceste calit˘a¸ti
ar putea înlocui lipsa temerii lor de Dumnezeu sau le-ar da dreptul
la favoarea Sa. Talentul ¸si cultura sunt în ele însele darurile lui
Dumnezeu, dar, atunci când acestea sunt socotite c˘a pot înlocui
evlavia, când în loc s˘a aduc˘a sufletul mai aproape de Dumnezeu
îl îndep˘arteaz˘a de El, atunci ele devin un blestem ¸si o curs˘a. În
mintea multora predomin˘a p˘arerea c˘a tot ce apare ca fiind curtenie
sau rafinament trebuie, într-un anumit sens, s˘a-I apar¸tin˘a lui Hristos.
Niciodat˘a n-a fost o gre¸seal˘a mai mare ca aceasta. Aceste calit˘a¸ti
trebuie s˘a onoreze caracterul oric˘arui cre¸stin, c˘aci ele vor exercita o
influen¸t˘a puternic˘a în favoarea religiei adev˘arate; dar trebuie s˘a fie