Capitolul 33 — Prima mare am˘agire
Satana ¸si-a început eforturile de a am˘agi
— neamul omenesc
o dat˘a cu începutul istoriei omului. El, care a pus la cale r˘azvr˘atirea
în ceruri, a dorit s˘a-i aduc˘a pe locuitorii p˘amântului în unire cu el în
lupta împotriva guvern˘arii lui Dumnezeu. Adam ¸si Eva fuseser˘a pe
deplin ferici¸ti în ascultare de Legea lui Dumnezeu ¸si faptul acesta
era o m˘arturie permanent˘a împotriva preten¸tiilor pe care Satana le
ridicase în ceruri, ¸si anume c˘a Legea lui Dumnezeu era opresiv˘a ¸si
opus˘a binelui f˘apturilor Sale. Nu numai atât, dar invidia lui Satana
a fost mult mai aprins˘a atunci când a fost d˘aruit c˘aminul frumos
preg˘atit pentru perechea f˘ar˘a p˘acat. S-a hot˘arât s˘a-i duc˘a la c˘adere ca,
fiind desp˘ar¸ti¸ti de Dumnezeu ¸si sub puterea lui, s˘a câ¸stige st˘apânire
asupra p˘amântului ¸si aici s˘a-¸si întemeieze împ˘ar˘a¸tia, în opozi¸tie cu
Cel Preaînalt.
Dac˘a Satana s-ar fi descoperit în caracterul lui adev˘arat, ar fi
fost respins imediat, c˘aci Adam ¸si Eva fuseser˘a avertiza¸ti împotriva
acestui vr˘ajma¸s primejdios; dar el a lucrat în întuneric, ascunzându-
¸si planu-rile, ca s˘a-¸si poat˘a îndeplini scopul mai cu succes. Folosind
¸sarpele ca mediu, pe atunci o fiin¸t˘a cu înf˘a¸ti¸sare fermec˘atoare, s-a
adresat personal Evei: „Oare a zis Dumnezeu s˘a nu mânca¸ti din to¸ti
pomii din gr˘adin˘a?“ (
Geneza 3, 1
). Dac˘a Eva n-ar fi intrat în discu¸tie
cu ispititorul, ea ar fi fost sigur˘a; dar s-a aventurat s˘a duc˘a tratative
cu el ¸si a c˘azut victim˘a vicleniilor lui.
[532]
Tot astfel sunt birui¸ti ¸si ast˘azi mul¸ti. Ei se îndoiesc ¸si discut˘a cu
privire la cererile lui Dumnezeu; ¸si, în loc s˘a asculte de poruncile
divine, primesc teoriile omene¸sti, care ascund numai planurile lui
Satana.
„Femeia a r˘aspuns ¸sarpelui: «Putem s˘a mânc˘am din rodul tuturor
pomilor din gr˘adin˘a. Dar despre rodul pomului din mijlocul gr˘adinii,
Dumnezeu a zis: S˘a nu mânca¸ti din el, ¸si nici s˘a nu v˘a atinge¸ti de el,
ca s˘a nu muri¸ti». Atunci ¸sarpele a zis femeii: «Hot˘arât, c˘a nu ve¸ti
muri; dar Dumnezeu ¸stie c˘a, în ziua când ve¸ti mânca din el, vi se vor
deschide ochii ¸si ve¸ti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele ¸si r˘aul»“
456