Basic HTML Version
Prima mare am˘agire
459
neamul omenesc în plasa lui. Dac˘a n-ar fi interven¸tia puterii divine,
nici un fiu sau fiic˘a a lui Adam n-ar sc˘apa.
Satana caut˘a s˘a-i înving˘a pe oameni ast˘azi, a¸sa cum i-a biruit
pe primii no¸stri p˘arin¸ti, sl˘abindu-le încrederea în Creatorul lor ¸si
ducându-i la îndoial˘a fa¸t˘a de în¸telepciunea guvern˘arii Sale ¸si a
drept˘a¸tii legilor Sale. Satana împreun˘a cu agen¸tii lui Îl prezint˘a
pe Dumnezeu ca fiind mai r˘au decât ei, pentru a-¸si justifica r˘autatea
¸si r˘azvr˘atirea. Marele am˘agitor încearc˘a s˘a pun˘a caracterul lui, de o
cruzime înfrico¸s˘atoare, pe seama Tat˘alui nostru ceresc, ca el s˘a par˘a
extrem de nedrept˘a¸tit prin alungarea din cer, pentru c˘a n-a vrut s˘a se
supun˘a unui conduc˘ator atât de nedrept. El prezint˘a înaintea lumii
libertatea de care s-ar bucura sub st˘apânirea lui blând˘a, în contrast
[535]
cu robia impus˘a prin hot˘arârile aspre ale lui Iehova. În felul acesta,
el reu¸se¸ste s˘a în¸sele sufletele ¸si s˘a le dep˘arteze de credincio¸sia lor
fa¸t˘a de Dumnezeu.
Cât de resping˘atoare pentru orice emo¸tie de iubire ¸si de mil˘a, ¸si
chiar pentru sim¸tul nostru de dreptate, este înv˘a¸t˘atura potrivit c˘areia
mor¸tii nelegiui¸ti sunt chinui¸ti în foc ¸si pucioas˘a, într-un iad care arde
ve¸snic; c˘a, pentru p˘acatele unei vie¸ti p˘amânte¸sti scurte, trebuie s˘a
suferi chinul cât va fi Dumnezeu. Totu¸si, aceast˘a înv˘a¸t˘atur˘a a fost
mult predicat˘a ¸si este cuprins˘a în multe din crezurile cre¸stin˘at˘a¸tii.
Un doctor în teologie spunea: „Priveli¸stea chinurilor iadului va m˘ari
fericirea sfin¸tilor pe vecie. Când îi v˘ad pe al¸tii, cu aceea¸si natur˘a,
n˘ascu¸ti în acelea¸si împrejur˘ari, arunca¸ti într-o a¸sa nenorocire, iar ei
atât de deosebi¸ti, î¸si dau seama cât de ferici¸ti sunt“. Un altul folosea
aceste cuvinte: „Când hot˘arârea de condamnare ve¸snic˘a se execut˘a
asupra f˘apturilor mâniei, fumul chinului lor se ridic˘a ve¸snic înaintea
f˘apturilor milei, care, în loc s˘a ia partea acestor fiin¸te chinuite, spun:
«Amin, Aleluia! L˘auda¸ti-L pe Domnul!»“
Unde se g˘ase¸ste o astfel de înv˘a¸t˘atur˘a în paginile Cuvântului lui
Dumnezeu? Vor pierde cei r˘ascump˘ara¸ti în ceruri toate sentimentele
de mil˘a ¸si de compasiune, chiar ¸si sentimentul obi¸snuit al omeniei?
Sunt transformate oare în nep˘asare ¸si stoicism sau în cruzimea fia-
rei? Nu, nicidecum; nu aceasta este înv˘a¸t˘atura C˘ar¸tii lui Dumnezeu.
Aceia care prezint˘a vederile exprimate în citatele de mai înainte pot
fi oameni înv˘a¸ta¸ti ¸si chiar sinceri, dar sunt am˘agi¸ti de sofistic˘aria lui
Satana. El îi c˘al˘auze¸ste s˘a foloseasc˘a gre¸sit unele expresii hot˘arâte
ale Scripturii, dând limbajului un colorit de am˘ar˘aciune ¸si de r˘autate,