Basic HTML Version
O epoc˘a de întuneric spiritual
45
zice profetul: „ ¸Si femeia a fugit în pustie, într-un loc preg˘atit de
Dumnezeu, ca s˘a fie hr˘anit˘a acolo o mie dou˘a sute ¸saizeci de zile“.
(
Apocalipsa 12, 6
)
În˘al¸tarea la putere a bisericii Romei a marcat începutul evului
întunecat. Pe m˘asur˘a ce puterea ei cre¸stea, întunericul devenea mai
profund. Credin¸ta a fost transferat˘a de la Hristos, adev˘arata temelie,
la papa de la Roma. În loc s˘a se încread˘a în Fiul lui Dumnezeu pentru
iertarea p˘acatelor ¸si pentru mântuirea ve¸snic˘a, oamenii priveau la
papa, la preo¸tii ¸si prela¸tii c˘arora el le d˘aduse autoritatea. Ei erau
înv˘a¸ta¸ti c˘a papa era mijlocitorul lor p˘amântesc, c˘a nimeni nu se
putea apropia de Dumnezeu decât prin el; ¸si c˘a el st˘atea în locul
lui Dumnezeu pentru ei ¸si de aceea trebuia s˘a i se dea ascultare. O
abatere de la cerin¸tele lui constituia un motiv suficient pentru cea mai
aspr˘a pedeaps˘a care venea peste trupurile ¸si sufletele ofensatorilor.
În felul acesta min¸tile oamenilor erau întoarse de la Dumnezeu c˘atre
oameni gre¸si¸ti, cu defecte ¸si cruzi, ba mai mult, chiar c˘atre prin¸tul
întunericului, care-¸si exercita puterea prin ei. P˘acatul era deghizat
într-un ve¸smânt de sfin¸tenie. Când Scripturile sunt îndep˘artate, iar
omul ajunge s˘a se priveasc˘a pe sine ca fiind suprem, trebuie s˘a ne
a¸stept˘am numai la în¸sel˘atorie, am˘agire ¸si nelegiuire josnic˘a. O dat˘a
cu în˘al¸tarea legilor ¸si tradi¸tiilor omene¸sti, s-a manifestat corup¸tia
care totdeauna se na¸ste din p˘ar˘asirea Legii lui Dumnezeu.
Acelea au fost zile primejdioase pentru biserica lui Hristos. Cre-
dincio¸sii purt˘atori de steag erau f˘ar˘a îndoial˘a pu¸tini. De¸si adev˘arul
n-a fost l˘asat f˘ar˘a martori, uneori se p˘area totu¸si c˘a r˘at˘acirea ¸si super-
sti¸tia vor predomina pe deplin, iar adev˘arata religie va fi izgonit˘a de
pe p˘amânt. Evanghelia a fost pierdut˘a din vedere, formele religioase
deveneau mai numeroase, iar oamenii erau împov˘ara¸ti tot mai mult
cu obliga¸tii riguroase.
Ei nu erau numai înv˘a¸ta¸ti s˘a priveasc˘a la papa ca mijlocitor al
lor, dar ¸si s˘a-¸si pun˘a încrederea în propriile fapte, ca isp˘a¸sire pentru
p˘acat. Pelerinajele lungi, faptele de peniten¸t˘a, închinarea la moa¸ste,
[56]
în˘al¸tarea de biserici, altare ¸si morminte sfinte, plata sumelor mari
pentru biseric˘a — toate acestea ¸si multe altele asem˘an˘atoare erau
încurajate pentru a îndep˘arta mânia lui Dumnezeu sau a asigura
favoarea Sa, ca ¸si când Dumnezeu ar fi gândit ca oamenii, care s-ar
fi mâniat pentru lucruri de nimic sau ar fi fost împ˘acat prin daruri
sau fapte de poc˘ain¸t˘a!