Basic HTML Version
488
Tragedia veacurilor
cearc˘a s˘a le întoarc˘a aten¸tia de la Acela prin care pot g˘asi mântuirea.
El îi va conduce c˘atre orice ¸tint˘a care Îl poate înlocui pe Acela care
[569]
a zis: „Veni¸ti la Mine, to¸ti cei trudi¸ti ¸si împov˘ara¸ti, ¸si Eu v˘a voi da
odihn˘a“ (
Matei 11, 28
).
Efortul permanent al lui Satana este de a prezenta gre¸sit carac-
terul lui Dumnezeu, natura p˘acatului ¸si adev˘aratele probleme puse
în joc în marea lupt˘a. Denatur˘arile lui sl˘abesc obligativitatea Legii
divine ¸si dau oamenilor îng˘aduin¸ta s˘a p˘ac˘atuiasc˘a. În acela¸si timp,
îi face s˘a nutreasc˘a idei gre¸site despre Dumnezeu, astfel încât s˘a-L
priveasc˘a mai degrab˘a cu team˘a ¸si cu ur˘a decât cu iubire. Cruzimea
caracterului s˘au o atribuie Creatorului; aceasta este înf˘a¸ti¸sat˘a în sis-
temele religiei ¸si experimentat˘a în felul de închinare. În felul acesta,
min¸tile oamenilor sunt orbite, iar Satana ¸si le asigur˘a ca mijloace de
a lupta împotriva lui Dumnezeu. Prin concep¸tii gre¸site, privitoare la
atributele divine, popoarele p˘agâne au fost conduse s˘a cread˘a c˘a sunt
necesare sacrificii omene¸sti pentru a asigura favoarea Divinit˘a¸tii; ¸si
astfel au fost s˘avâr¸site cruzimile cele mai oribile sub diferite forme
de idolatrie.
Biserica Romano-Catolic˘a, unind formele p˘agânismului cu cele
ale cre¸stinismului ¸si, asemenea p˘agânismului, reprezentând gre¸sit
caracterul lui Dumnezeu, a recurs la practici nu mai pu¸tin crude
¸si revolt˘atoare. În zilele suprema¸tiei Romei, au existat instrumente
de tortur˘a pentru a impune primirea doctrinelor ei. Pentru aceia
care nu recuno¸steau preten¸tiile ei, era rezervat rugul. Au fost atâtea
masacre, încât nu vor putea fi niciodat˘a cunoscute decât atunci când
vor fi descoperite la judecat˘a. Demnitarii bisericii au studiat, sub
c˘al˘auzirea lui Satana, domnul lor, ce mijloace s˘a inventeze pentru a
provoca cel mai mare chin posibil ¸si, în acela¸si timp, s˘a nu pun˘a cap˘at
vie¸tii victimei. În multe cazuri, procedeele infernale erau repetate
pân˘a la limita extrem˘a a rezisten¸tei omene¸sti, pân˘a când natura ceda
în lupt˘a, iar sufletul saluta moartea ca pe o sc˘apare pl˘acut˘a.
Aceasta a fost soarta acelora care se împotriveau Romei. Pentru
adep¸tii ei avea disciplina biciului, a înfomet˘arii, a priva¸tiunilor fizice,
în toate formele care pot fi concepute de mintea omeneasc˘a, pentru
a produce dezgust. Pentru a-¸si asigura favoarea cerului, peniten¸tii
c˘alcau legile lui Dumnezeu prin c˘alcarea legilor naturii. Erau înv˘a¸ta¸ti
s˘a rup˘a leg˘aturile pe care El le-a întemeiat pentru a binecuvânta ¸si
a înveseli via¸ta p˘amânteasc˘a a omului. Cimitirele cuprind milioane
[570]