490
Tragedia veacurilor
existau în trecut exist˘a ¸si ast˘azi. Înv˘a¸t˘aturile n˘ascocite în evul mediu
sunt ¸si azi sus¸tinute. Nimeni s˘a nu se am˘ageasc˘a. Papalitatea, pe
care protestan¸tii sunt gata acum s˘a o cinsteasc˘a, este aceea¸si care a
condus lumea în zilele Reformei, când oamenii lui Dumnezeu au stat
cu pre¸tul vie¸tii lor, pentru a-i demasca nelegiuirea. Ea are aceea¸si
mândrie ¸si aceea¸si preten¸tie arogant˘a pe care le-a impus regilor
¸si prin¸tilor ¸si prin care ¸si-a asumat prerogativele lui Dumnezeu.
Spiritul ei nu este mai pu¸tin crud ¸si despotic acum decât atunci când
a în˘abu¸sit libertatea uman˘a ¸si i-a ucis pe sfin¸tii Celui Preaînalt.
Papalitatea este exact ce a declarat profe¸tia c˘a va fi, ¸si anume
apostazia zilelor din urm˘a (
2 Tesaloniceni 2, 3.4
). Este unul din
procedeele ei acela de a ar˘ata caracterul care va împlini cel mai bine
planurile ei; dar, dincolo de aspectul schimb˘ator de cameleon, ea
ascunde acela¸si venin neschimbat al ¸sarpelui. „Credin¸ta nu trebuie
p˘astrat˘a fa¸t˘a de eretici, nici fa¸t˘a de persoanele suspecte de erezie“
(Lenfant vol.I, p. 516), declar˘a ea. Poate aceast˘a putere, al c˘arui
raport, timp de o mie de ani, este scris cu sângele sfin¸tilor, s˘a fie
acum recunoscut˘a ca o parte a bisericii lui Hristos?
Nu f˘ar˘a motiv s-a sus¸tinut c˘a, în ¸t˘arile protestante, catolicismul
se deosebe¸ste mult mai pu¸tin de protestantism decât în vremurile de
demult. S-a produs o schimbare; dar schimbarea nu este în papalitate.
Catolicismul, f˘ar˘a îndoial˘a, se aseam˘an˘a mult cu protestantismul care
exist˘a ast˘azi, deoarece protestantismul a degenerat atât de mult din
zilele reformatorilor.
În timp ce bisericile protestante au c˘autat favoarea lumii, iubirea
cea fals˘a le-a orbit ochii. Le place s˘a cread˘a c˘a r˘aul este bun, iar
urmarea inevitabil˘a este c˘a vor ajunge s˘a considere binele ca fiind
[572]
r˘au. În loc s˘a stea în ap˘ararea credin¸tei date sfin¸tilor o dat˘a pentru
totdeauna, se scuz˘a acum fa¸t˘a de Roma pentru p˘arerile pe care le au
despre ea, lipsite de dragoste, cerând iertare pentru îngustimea lor.
O mare categorie de oameni, chiar ¸si dintre aceia care nu au nici
o simpatie fa¸t˘a de romanism, în¸teleg pu¸tin primejdia care vine din
puterea ¸si din influen¸ta ei. Mul¸ti sus¸tin c˘a întunericul intelectual ¸si
moral, care predomina în evul mediu, a favorizat r˘aspândirea dog-
melor, supersti¸tiilor ¸si a persecu¸tiilor ei ¸si c˘a în¸telepciunea mai vast˘a
din timpurile moderne, extinderea general˘a a cuno¸stin¸tei ¸si cre¸sterea
toleran¸tei în materie de religie exclud o reînviere a intoleran¸tei ¸si a
tiraniei. Chiar ¸si numai gândul c˘a va exista o a¸sa stare de lucruri, în