Scopul papalita¸tii
495
încercat ap˘ar˘atorii duminicii s˘a-i înt˘areasc˘a sfin¸tenia. (Vezi Roger
de Hoveden,
Annals
, vol. 2, pp. 528-530.)
În Sco¸tia, ca în Anglia, a fost asigurat˘a o respectare mai mare a
duminicii, ata¸sând la ea o parte din vechiul Sabat. Îns˘a timpul cât se
cerea s˘a fie sfin¸tit˘a a fost diferit. Un edict din partea regelui Sco¸tiei
declara c˘a „Sâmb˘ata de la ora 12, la amiaz˘a, ar trebui socotit˘a sfânt˘a“
¸si c˘a nici un om, de la ceasul acela ¸si pân˘a luni diminea¸ta, s˘a nu se
angajeze în treburi lume¸sti (Morer, pp. 290, 291).
Îns˘a, în ciuda tuturor eforturilor pentru a întemeia sfin¸tenia du-
minicii, chiar ¸si papista¸sii au m˘arturisit în public autoritatea divin˘a
a Sabatului ¸si originea omeneasc˘a a institu¸tiei prin care fusese în-
locuit. În secolul XVI, un conciliu papal a declarat în mod deschis:
„S˘a-¸si aminteasc˘a to¸ti cre¸stinii c˘a ziua a ¸saptea a fost consacrat˘a de
Dumnezeu ¸si a fost primit˘a ¸si p˘azit˘a nu numai de c˘atre iudei, ci ¸si de
to¸ti ceilal¸ti care pretind c˘a se închin˘a lui Dumnezeu; cu toate c˘a noi,
cre¸stinii, am schimbat Sabatul lor în ziua Domnului“ (
Idem
, pp. 281,
282). Aceia care au c˘alcat Legea divin˘a nu erau ne¸stiutori cu privire
la caracterul lucr˘arii lor. Ei se a¸sezau în mod deliberat deasupra lui
Dumnezeu.
Un exemplu izbitor al procedeului Romei fa¸t˘a de aceia care
nu erau de acord cu ea a fost prigonirea îndelungat˘a ¸si sângeroas˘a
a valdenzilor, dintre care unii erau p˘azitori ai Sabatului. Al¸tii au
suferit la fel pentru credincio¸sia lor fa¸t˘a de porunca a patra. Istoria
bisericilor din Etiopia ¸si Abisinia este semnificativ˘a, în mod deosebit.
În mijlocul întunecimii evului mediu, cre¸stinii din Africa Central˘a,
pierdu¸ti din vedere ¸si uita¸ti de lume, s-au bucurat timp de mai multe
veacuri de libertatea exercit˘arii credin¸tei lor. Dar, în cele din urm˘a,
Roma a aflat de existen¸ta lor ¸si împ˘aratul Abisiniei a fost în curând
determinat s˘a-l recunoasc˘a pe papa ca vicar al lui Hristos. Au urmat
[578]
¸si alte concesii. A fost dat un edict care interzicea p˘azirea Sabatului
sub cele mai aspre pedepse. (Vezi Michael Geddes,
Church History
of Ethiopia
, pp. 311, 312.) Dar tirania papal˘a a devenit în curând
un jug atât de chinuitor, încât etiopienii s-au hot˘arât s˘a-l arunce de
pe grumaz. Dup˘a o lupt˘a teribil˘a, romani¸stii au fost alunga¸ti din
dominioanele lor, iar vechea credin¸t˘a a fost restabilit˘a. Bisericile
s-au bucurat iar˘a¸si de libertatea lor ¸si n-au uitat niciodat˘a lec¸tia
pe care o înv˘a¸taser˘a cu privire la am˘agire, la fanatism ¸si puterea