Basic HTML Version
540
Tragedia veacurilor
„Pe via¸ta Mea, zice Domnul Dumnezeu, c˘a nu doresc moartea p˘ac˘a-
tosului“ (
Ezechiel 33, 11
). „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu
plin de îndurare ¸si milostiv, încet la mânie, plin de bun˘atate ¸si credin-
cio¸sie, iart˘a f˘ar˘adelegea, r˘azvr˘atirea ¸si p˘acatul, dar nu socote¸ste pe
cel vinovat drept nevinovat!“ „Domnul este îndelung r˘abd˘ator, dar de
o mare t˘arie; ¸si nu las˘a nepedepsit pe cel r˘au“ (
Exodul 34, 6.7
;
Naum
1, 3
). Prin lucruri grozave în neprih˘anire, El va reface autoritatea
Legii Sale c˘alcate în picioare. Asprimea pedepsei care îl a¸steapt˘a pe
cel nelegiuit poate fi în¸teleas˘a dup˘a nepl˘acerea Domnului de a aduce
la îndeplinire judecata. Na¸tiunea cu care El are o îndelung˘a r˘abdare
¸si pe care nu o va lovi, pân˘a când nu va umple m˘asura nelegiuirii
ei în c˘ar¸tile lui Dumnezeu, va bea pân˘a la urm˘a din cupa mâniei
neamestecate cu mil˘a.
Când Hristos θsi înceteaz˘a mijlocirea în Sanctuar, mânia Sa nea-
mestecat˘a cu mil˘a va fi dezl˘an¸tuit˘a împotriva tuturor acelora care
se închin˘a fiarei ¸si icoanei ei ¸si primesc semnul ei (
Apocalipsa 14,
9.10
). Pl˘agile care au c˘azut asupra Egiptului atunci când Dumnezeu
a fost pe punctul de a-l elibera pe Israel au fost asem˘an˘atoare în
caracter cu acele judec˘a¸ti mai teribile ¸si mai întinse, care urmeaz˘a
[628]
s˘a cad˘a peste lume chiar înainte de eliberarea final˘a a poporului lui
Dumnezeu. Descriind aceste lovituri îngrozitoare, scriitorul Apoca-
lipsei spune: „O ran˘a rea ¸si dureroas˘a i-a lovit pe oamenii care aveau
semnul fiarei ¸si care se închinau icoanei ei. Marea s-a f˘acut sânge,
ca sângele unui om mort. ¸Si a murit orice f˘aptur˘a vie, chiar ¸si tot
ce era în mare. Apele s-au f˘acut sânge“. „Drept e¸sti Tu, Doamne....
pentru c˘a ai judecat în felul acesta. Fiindc˘a ace¸stia au v˘arsat sângele
sfin¸tilor ¸si al proorocilor, le-ai dat ¸si Tu s˘a bea sânge. ¸Si sunt vred-
nici“ (
Apocalipsa 16, 2-6
). Condamnând pe poporul lui Dumnezeu
la moarte, ei ¸si-au atras vinov˘a¸tia sânge lui lor ca ¸si când ar fi fost
v˘arsat de propria mân˘a. În acela¸si fel, Hristos i-a declarat pe iudeii
din vremea Sa vinova¸ti de tot sângele sfin¸tilor care fusese v˘arsat din
zilele lui Abel; c˘aci ei erau mâna¸ti de acela¸si duh ¸si c˘autau s˘a fac˘a
aceea¸si lucrare ca aceea a uciga¸silor proorocilor.
În plaga care urmeaz˘a, este dat˘a soarelui puterea „s˘a dogoreasc˘a
pe oameni cu focul lui. ¸Si oamenii au fost dogorâ¸ti de o ar¸si¸t˘a
mare“ (
Ver 8.9
). Profe¸tii au descris astfel starea p˘amântului în acest
timp însp˘aimânt˘ator: „P˘amântul este întristat, c˘aci bucatele de pe
câmp sunt pierdute. To¸ti pomii de pe câmp s-au uscat ... ¸si s-a dus