Page 576 - Tragedia veacurilor

Basic HTML Version

572
Tragedia veacurilor
compara¸tie cu a lor ¸si c˘a poate fi biruit˘a. Fac planuri s˘a pun˘a st˘apâ-
nire pe bog˘a¸tiile ¸si pe slava Noului Ierusalim. To¸ti încep de îndat˘a
s˘a se preg˘ateasc˘a de lupt˘a. Me¸steri pricepu¸ti f˘auresc echipament de
r˘azboi. Conduc˘atori militari, renumi¸ti pentru succesele lor, rânduiesc
gloate de lupt˘atori în companii ¸si divizii.
În cele din urm˘a, se d˘a ordinul de înaintare ¸si o¸stile nenum˘arate
pornesc — o armat˘a cum n-a fost niciodat˘a format˘a de cuceritorii
p˘amânte¸sti, pe care for¸tele unite din toate veacurile, de când a început
r˘azboiul pe p˘amânt, n-au egalat-o niciodat˘a. Satana, cel mai puternic
dintre lupt˘atori, conduce avangarda, iar îngerii lui î¸si unesc for¸tele
pentru aceast˘a lupt˘a final˘a. Împ˘ara¸ti ¸si lupt˘atori sunt în cortegiul lui,
iar mul¸timile îi urmeaz˘a în companii mari, fiecare sub comandantul
rânduit. Cu o precizie militar˘a, rândurile înainteaz˘a unul dup˘a altul
pe suprafa¸ta p˘amântului, neregulat˘a ¸si cr˘apat˘a, c˘atre Cetatea lui
Dumnezeu. La porunca lui Isus, por¸tile Noului Ierusalim sunt închise
¸si armatele lui Satana împresoar˘a cetatea ¸si se preg˘atesc de atac.
[665]
Hristos apare acum din nou în fa¸ta vr˘ajma¸silor S˘ai. Cu mult
deasupra cet˘a¸tii, pe o temelie de aur lustruit, se afl˘a un tron înalt. Pe
acest tron st˘a Fiul lui Dumnezeu, iar în jur sunt supu¸sii împ˘ar˘a¸tiei
Sale. Nici o limb˘a ¸si nici o pan˘a nu pot descrie puterea ¸si maiestatea
lui Hristos. Slava ve¸snicului Tat˘a Îl înv˘aluie pe Fiul S˘au. Str˘alucirea
prezen¸tei Sale umple Cetatea lui Dumnezeu ¸si se revars˘a dincolo de
por¸ti, înv˘aluind p˘amântul întreg cu str˘alucirea ei.
Cel mai aproape de tron sunt aceia care odinioar˘a au fost zelo¸si
pentru cauza lui Satana, dar care, ca ni¸ste t˘aciuni sco¸si din foc, L-
au urmat pe Mântuitorul lor cu un devotament profund ¸si puternic.
Apoi stau aceia care au cl˘adit caractere cre¸stine în mijlocul minciunii
¸si necredin¸tei, aceia care au respectat Legea lui Dumnezeu atunci
când lumea cre¸stin˘a o declara f˘ar˘a valoare ¸si milioane din toate
veacurile care au suferit moartea de martir pentru credin¸ta lor. Iar
mai departe este „gloata cea mare pe care n-o poate num˘ara nimeni,
dintre toate popoarele, neamurile ¸si limbile ... înaintea tronului ¸si
înaintea Mielului, îmbr˘aca¸ti în haine albe ¸si cu ramuri de finic în
mâini“ (
Apocalipsa 7, 9
). Lupta lor s-a sfâr¸sit, au câ¸stigat biruin¸ta.
Au alergat ¸si au c˘ap˘atat premiul. Ramura de palmier din mâinile lor
este simbolul biruin¸tei ¸si haina alb˘a este însemnul neprih˘anirii lui
Hristos care acum este a lor.