574
Tragedia veacurilor
coperirea fa¸t˘a de oameni a celor mai pre¸tioase binecuvânt˘ari ale
cerului; zilele pline de fapte de iubire ¸si de mil˘a; nop¸tile rug˘aciunii
¸si vegherii în singur˘atatea mun¸tilor; comploturile geloziei, ale urii ¸si
ale r˘aut˘a¸tii cu care erau r˘aspl˘atite binefacerile Sale; agonia îngrozi-
toare ¸si tainic˘a din Ghetsemani, sub povara zdrobitoare a p˘acatelor
lumii întregi; tr˘adarea în mâinile gloatei uciga¸se; evenimentele în-
frico¸s˘atoare din noaptea aceea de groaz˘a; Prizonierul care nu Se
[667]
împotrivea, p˘ar˘asit de ucenicii S˘ai iubi¸ti, care fugiser˘a dezam˘agi¸ti pe
str˘azile Ierusalimului; Fiul lui Dumnezeu adus în mijlocul veseliei
în fa¸ta lui Ana, judecat în palatul marelui preot, în sala de judecat˘a a
lui Pilat, înaintea lui Irod cel crud ¸si la¸s, batjocorit, insultat, torturat
¸si condamnat la moarte — toate acestea sunt prezentate în culori vii.
Iar acum, în fa¸ta mul¸timii tremurânde, sunt ar˘atate scenele finale;
r˘abd˘atorul Suferind mergând pe drum c˘atre Calvar; Prin¸tul cerului
atârnând pe cruce; preo¸tii îngâmfa¸ti, gloata batjocoritoare, care lua
în râs agonia Lui de moarte; întunericul supranatural; p˘amântul
împov˘arat, stâncile despicate, mormintele deschise, marcând clipa
în care Mântuitorul lumii ¸Si-a dat via¸ta.
Spectacolul îngrozitor se arat˘a exact a¸sa cum a fost. Satana,
îngerii ¸si supu¸sii lui nu au nici o putere s˘a se întoarc˘a de la tabloul
propriei lucr˘ari. Fiecare î¸si reaminte¸ste partea pe care a înf˘aptuit-o.
Irod, care a ucis copiii nevinova¸ti din Betleem, ca s˘a-L nimiceasc˘a
pe Împ˘aratul lui Israel; Irodiada cea josnic˘a, pe al c˘arei suflet vinovat
st˘a sângele lui Ioan Botez˘atorul; Pilat cel slab ¸si oportunist; solda¸tii
batjocoritori; preo¸tii ¸si frunta¸sii împreun˘a cu gloata înnebunit˘a, care
striga: „Sângele Lui s˘a fie peste noi ¸si peste copiii no¸stri“ — to¸ti
privesc groz˘avia vinov˘a¸tiei lor. Zadarnic caut˘a s˘a se ascund˘a de
maiestatea divin˘a a fe¸tei Sale, care întrece str˘alucirea soarelui, în
timp ce mântui¸tii î¸si depun coroanele la picioarele Mântuitorului,
exclamând: „El a murit pentru mine!“
În mijlocul mul¸timii r˘ascump˘arate sunt apostolii lui Hristos, Pa-
vel cel curajos, Petru cel înfl˘ac˘arat, Ioan cel iubitor ¸si iubit, împreun˘a
cu fra¸tii lui inimo¸si, ¸si împreun˘a cu ei marea oaste de martiri; iar în
afara zidurilor, împreun˘a cu toate lucrurile resping˘atoare ¸si josnice,
sunt aceia care i-au prigonit, întemni¸tat ¸si ucis. Acolo este Nero,
acel monstru al cruzimii ¸si al viciului, care prive¸ste acum bucuria ¸si
în˘al¸tarea acelora pe care odinioar˘a i-a torturat ¸si în a c˘aror groaz˘a
extrem˘a ¸si-a g˘asit o desf˘atare satanic˘a. Mama lui este acolo pentru