Basic HTML Version
Sfâr¸situl luptei
579
nimicitoare izbucnesc din fiecare pr˘apastie deschis˘a. Chiar ¸si stâncile
ard. A venit ziua care va arde ca un cuptor. Elementele se topesc
de dogoarea mistuitoare, chiar ¸si p˘amântul cu tot ce este pe el arde
(
Maleahi 4, 1-2
;
2 Petru 3, 10
). Suprafa¸ta p˘amântului pare o mas˘a
topit˘a — un lac de foc uria¸s, clocotind.
[673]
Este vremea judec˘a¸tii ¸si a pierz˘arii oamenilor nelegiui¸ti — „o
zi de r˘azbunare a Domnului, un an de r˘aspl˘atire ¸si r˘azbunare pentru
Sion“ (
Isaia 34, 8
).
Cel nelegiuit î¸si prime¸ste r˘asplata pe p˘amânt (
Proverbe 11, 31
).
„C˘aci iat˘a, vine ziua, care va arde ca un cuptor! To¸ti cei trufa¸si ¸si
to¸ti cei r˘ai vor fi ca miri¸stea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul
o¸stirilor“ (
Maleahi 4, 1
). Unii sunt distru¸si într-o clip˘a, în timp ce
al¸tii sufer˘a multe zile. To¸ti sunt pedepsi¸ti „dup˘a faptele lor“. P˘acatele
celor drep¸ti fiind puse asupra lui Satana, el trebuie s˘a sufere nu numai
pentru r˘ascoala proprie, ci pentru toate p˘acatele la care i-a provocat
pe sfin¸ti s˘a le s˘avâr¸seasc˘a. Pedeapsa lui este cu mult mai mare decât
a acelora pe care i-a am˘agit. Dup˘a ce to¸ti aceia care au c˘azut prin
am˘agirile lui au pierit, el înc˘a mai tr˘aie¸ste ¸si mai sufer˘a. În fl˘ac˘arile
nimicitoare, cei nelegiui¸ti sunt nimici¸ti, ¸si r˘ad˘acin˘a, ¸si ramur˘a —
Satana fiind r˘ad˘acina, iar urma¸sii lui, ramurile. Pedeapsa deplin˘a a
Legii a fost adus˘a; cererea drept˘a¸tii a fost satisf˘acut˘a; iar cerul ¸si
p˘amântul, privind, declar˘a neprih˘anirea lui Iehova.
Lucrarea de nimicire a lui Satana s-a sfâr¸sit pentru totdeauna.
Timp de ¸sase mii de ani ¸si-a f˘acut voia, umplând p˘amântul de vai
¸si producând durere în tot universul. Toat˘a crea¸tiunea a gemut ¸si
s-a chinuit în durere. Acum, f˘apturile lui Dumnezeu sunt pentru
totdeauna eliberate de prezen¸ta ¸si de ispitirile lui. „Tot p˘amântul
se bucur˘a acum de odihn˘a ¸si pace; izbucnesc oamenii cei drep¸ti
în cântece de veselie“ (
Isaia 14, 7
). ¸Si un strig˘at de laud˘a ¸si de
biruin¸t˘a se înal¸t˘a din tot universul credincios: „ ¸Si am auzit ca un
glas de gloat˘a mult˘a, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor
tunete puternice, care zice: «Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru
Cel Atotputernic a început s˘a împ˘ar˘a¸teasc˘a»“ (
Apocalipsa 19, 6
).
În timp ce p˘amântul este înv˘aluit în focul distrugerii, cei drep¸ti
locuiesc în siguran¸t˘a în Sfânta Cetate. A doua moarte nu are nici o
putere asupra acelora care au avut parte de prima înviere. În timp ce
Dumnezeu este pentru cei nelegiui¸ti un foc mistuitor, pentru poporul
S˘au este un soare ¸si un scut (
Apocalipsa 20, 6
;
Psalmii 84, 11
).
[674]