Basic HTML Version
Apendice
603
Froom,
Prophetic Faith of Our Fathers
(Washington, D.C.: Review
and Herald Publishing Assn, 1950), vol. 1, cap. 1. 2.
Pagina
458
. —
O solie întreit ˘a
—
Apocalipsa 14, 6.7
profeti-
zeaz˘a vestirea primei solii îngere¸sti. Apoi profetul continu˘a: „Apoi
a urmat un alt înger zicând: «A c˘azut, a c˘azut Babilonul».... ¸Si a
urmat al treilea înger.“ Cuvântul redat aici „a urmat“ înseamn˘a „a
merge împreun˘a“, „a veni dup˘a altul“, „a merge cu el“, vezi Henry
George Liddeli and Robert Scott Greek
English Lexicon
(Oxford:
Clarendon Press, 1940), vol. 1, p. 52. El mai înseamn˘a „a înso¸ti“.
Vezi George Abbott-Smith, A.
Manual Greek Lexicon of the New
Testament
(Edinburgh: T. and T.Clark, 1950), p. 17. Este acela¸si
cuvânt folosit în
Marcu 5, 24
. „Isus a mers cu el; ¸si mult popor Îl
urma ¸si se înghesuia în jurul Lui.“ El mai este folosit ¸si de cei o
sut˘a patruzeci ¸si patru de mii de r˘ascump˘ara¸ti. —
Apocalipsa 14, 4
unde spune: „Ace¸stia urmeaz˘a pe Miel oriunde merge El“. În am-
bele locuri se vede c˘a ideea inten¸tionat˘a s˘a fie transmis˘a este aceea
de „mergere împreun˘a“ „în tov˘ar˘a¸sie cu cineva“. A¸sa g˘asim în
1
Corinteni 10, 4
, unde citim despre copiii lui Israel c˘a „au b˘aut din
aceea¸si stânc˘a duhovniceasc˘a ce venea dup˘a ei“, cuvântul „venea“
este tra-ducerea aceluia¸si cuvânt grec, iar marginalele redau „a mers
cu ei“. Din acestea în¸telegem c˘a ideea din
Apocalipsa 14, 8.9
nu
este aceea c˘a al doilea ¸si al treilea înger au venit dup˘a primul, la un
timp anumit, ci c˘a au venit cu el. Cele trei solii nu sunt decât o solie
întreit˘a. Ele sunt trei numai în ordinea ridic˘arii lor. Dar, dup˘a ce s-au
ridicat, merg împreun˘a ¸si sunt inseparabile.
Pagina
455
. —
Suprema¸tia episcopilor Romei
— Pentru îm-
prejur˘arile deosebite referitoare la preten¸tia de suprema¸tie din partea
episcopilor din Roma, vezi Robert Francis Cardinal Bellarmine,
Power of the Popes in Temporal Affairs
(exist˘a o traducere englez˘a
în Biblioteca Congresului din Washington D.C.); Henry Edward
Cardinal Manning,
The Temporal Power of the Vicar of Jesus Christ
(London: Burns and Lambert ed-a 1862); and James Cardinal Gib-
bons,
Faith of Our Fathers
(Baltimore: John Murphy Co., ed. 1917),
cap. 5. 9. 10012. Pentru autorii protestan¸ti, vezi Trevor Gervase
Jalland,
The Church and the Papacy
(London: Society for Promoting
Christian Knowledge, 1944, a Bampton Lecture); and Richard Fre-
[694]
derick Littledale,
Petrine Claims
(London: Society for Promoting
Christian Knowledge, 1899). Pentru izvoarele din primele secole în