Basic HTML Version
Valdenzii
59
conduc˘atorii papali nu puteau, prin cercetarea cea mai minu¸tioas˘a,
s˘a mearg˘a pân˘a la izvorul acestei a¸sa numite erezii stric˘acioase.
Duhul lui Hristos este un duh misionar. Prima dorin¸t˘a a unei
inimi ren˘ascute este s˘a-i aduc˘a ¸si pe al¸tii la Mântuitorul. Acesta
era spiritul cre¸stinilor valdenzi. Ei socoteau c˘a Dumnezeu cerea
mai mult de la ei decât numai s˘a p˘astreze adev˘arul în cur˘a¸tia lui în
propriile biserici; c˘a asupra lor z˘acea o r˘aspundere solemn˘a, de a face
ca lumina s˘a str˘aluceasc˘a ¸si pentru aceia care se g˘aseau în întuneric;
prin puterea mare a Cuvântului lui Dumnezeu, ei au c˘autat s˘a rup˘a
sclavia pe care Roma o impusese. Pastorii valdenzi erau preg˘ati¸ti
ca misionari, fiec˘aruia care dorea s˘a intre în lucrare, cerându-i-se în
[71]
primul rând s˘a câ¸stige o experien¸t˘a ca evanghelist. Fiecare trebuia s˘a
slujeasc˘a trei ani într-un câmp misionar, înainte de a primi sarcina
unei biserici în patrie. Aceast˘a slujire, care cerea în cel mai înalt grad
lep˘adare de sine ¸si sacrificiu, era o introducere potrivit˘a pentru via¸ta
pastorilor din acele vremuri grele pentru sufletele oamenilor. Tinerii
care primeau binecuvântarea pentru slujirea sfânt˘a nu vedeau în fa¸ta
lor perspectiva bog˘a¸tiei ¸si slavei p˘amânte¸sti, ci o via¸t˘a de trud˘a ¸si
primejdie ¸si o posibil˘a soart˘a de martir. Misionarii erau trimi¸si doi
câte doi, a¸sa cum i-a trimis ¸si Isus pe ucenicii S˘ai. Cu fiecare tân˘ar
era de obicei asociat un om în vârst˘a ¸si cu experien¸t˘a, tân˘arul fiind
sub c˘al˘auzirea tovar˘a¸sului s˘au, care r˘aspundea de educa¸tia acestuia,
¸si de ale c˘arui sfaturi trebuia s˘a ¸tin˘a seama. Ace¸sti colaboratori nu
erau totdeauna împreun˘a, dar se întâlneau adesea pentru rug˘aciune
¸si sf˘atuire, înt˘arindu-se în felul acesta unul pe altul în credin¸t˘a.
Dac˘a ar fi f˘acut cunoscut cuiva obiectul misiunii lor, ar fi provo-
cat o înfrângere; de aceea ascundeau cu grij˘a adev˘aratul ei caracter.
Fiecare pastor cuno¸stea o meserie, iar misionarii î¸si aduceau la înde-
plinire lucrarea sub pretextul unei chem˘ari p˘amânte¸sti. De obicei,
o alegeau pe aceea de negustor sau comis-voiajor. „Duceau m˘at˘a-
suri, giuvaieruri ¸si alte articole, pe vremea aceea nu atât de u¸sor de
g˘asit decât la târguri îndep˘artate; ¸si erau bine primi¸ti ca negustori
acolo unde ar fi fost dispre¸tui¸ti ca misionari“ (Wylie b.1, cap.7).
În toat˘a vremea, inimile lor erau în˘al¸tate c˘atre Dumnezeu pentru
în¸telepciunea de a prezenta o comoar˘a mai valoroas˘a decât aurul sau
pietrele pre¸tioase. Ei purtau asupra lor, în ascuns, copii ale Bibliei,
în întregime sau p˘ar¸ti din ea; ¸si oriunde se prezenta o ocazie, atr˘a-
geau aten¸tia clien¸tilor la aceste manuscrise. Adesea se trezea în felul