Basic HTML Version
62
Tragedia veacurilor
ca ¸si când ar fi dorit s˘a se asigure c˘a auzise corect. Deosebit de
dorit˘a era repetarea cuvintelor: „Sângele lui Isus Hristos Fiul Lui ne
cur˘a¸te¸ste de orice p˘acat“ (
1 Ioan 1, 7
); „ ¸Si dup˘a cum a în˘al¸tat Moise
¸sarpele în pustie, tot a¸sa trebuie s˘a fie în˘al¸tat ¸si Fiul omului, pentru
ca oricine crede în El s˘a nu piar˘a, ci s˘a aib˘a via¸ta ve¸snic˘a“. (
Ioan 3,
14.15
)
Mul¸ti r˘am˘aseser˘a neam˘agi¸ti de preten¸tiile Romei. Ei vedeau cât
de zadarnic˘a este mijlocirea oamenilor sau a îngerilor în favoarea
p˘ac˘atosului. Când lumina adev˘arat˘a r˘as˘area în mintea lor, ei excla-
mau cu bucurie: „Hristos este preotul meu; sângele Lui este jertfa
mea; altarul S˘au este m˘arturisirea mea“. Ei se încredeau cu totul în
meritele lui Isus, repetând cuvintele: „F˘ar˘a credin¸t˘a este cu neputin¸t˘a
s˘a fim pl˘acu¸ti lui Dumnezeu“. (
Evrei 11, 6
). „Nu este sub cer nici un
alt nume dat oamenilor, prin care trebuie s˘a fie mântui¸ti.“ (
Faptele
Apostolilor 4, 12
)
Asigurarea iubirii unui Mântuitor p˘area prea greu de crezut
pentru unele din aceste suflete lovite de furtuna p˘acatului. Atât
de mare era u¸surarea pe care o adusese, ca un potop de lumin˘a
rev˘arsat asupra lor, încât p˘areau r˘api¸ti în ceruri. Mâinile lor erau
puse cu încredere în mâna lui Hristos; picioarele lor erau bine fixate
pe Stânca Veacurilor. Orice team˘a de moarte era alungat˘a. Acum
puteau s˘a doreasc˘a temni¸ta ¸si rugul, dac˘a prin acestea puteau onora
numele R˘ascump˘ar˘atorului lor.
Cuvântul lui Dumnezeu era adus astfel în locuri tainice ¸si ci-
tit uneori unui singur suflet, alteori unor grupe mici care tânjeau
dup˘a lumin˘a ¸si adev˘ar. Adesea, toat˘a noaptea era petrecut˘a în felul
acesta. Atât de mare era mirarea ¸si admira¸tia ascult˘atorilor, încât
solul milei deseori era rugat s˘a-¸si întrerup˘a citirea pân˘a ce mintea
[75]
putea prinde ve¸stile mântuirii. Adesea se puteau auzi rostindu-se
cuvinte ca acestea: „Va primi oare Dumnezeu jertfa mea? Îmi va
zâmbi El cu bun˘avoin¸t˘a? M˘a va ierta oare?“ Apoi era citat r˘aspunsul:
„Veni¸ti la Mine, to¸ti cei trudi¸ti ¸si împov˘ara¸ti, ¸si Eu v˘a voi da odihn˘a“.
(
Matei 11, 28
)
Credin¸ta prindea f˘ag˘aduin¸ta ¸si se auzea r˘aspunsul plin de bucurie:
„Nu mai sunt necesare pelerinaje lungi; nici c˘al˘atorii obositoare
c˘atre locurile sfinte. Pot veni la Isus chiar a¸sa cum sunt, p˘ac˘atos ¸si
nesfânt, ¸si El nu va dispre¸tui rug˘aciunea de poc˘ain¸t˘a: «Iertate î¸ti sunt
p˘acatele.» Ale mele, chiar ¸si ale mele pot fi iertate!“