John Wycliffe
77
tea episcopului Romei, dar, în mod contrar, Domnul m-a cercetat ¸si
m-a înv˘a¸tat s˘a ascult mai degrab˘a de Dumnezeu decât de oameni“.
În încheiere spunea: „S˘a ne rug˘am Dumnezeului nostru ca El
s˘a îl mi¸ste pe al nostru pap˘a Urban al VI-lea, a¸sa cum a început, ca
el împreun˘a cu tot clerul lui s˘a-l urmeze pe Domnul Isus Hristos în
via¸t˘a ¸si în ac¸tiuni; ca ei s˘a-i înve¸te pe oameni, pentru ca ¸si ei, la rândul
lor, s˘a-i urmeze cu credincio¸sie“ (John Fox,
Acts and Monuments
,
vol. 3, p. 49.50).
Astfel, Wycliffe a prezentat papei ¸si cardinalilor lui blânde¸tea ¸si
umilin¸ta lui Hristos, ar˘atându-le nu numai lor, ci întregii cre¸stin˘at˘a¸ti
contrastul dintre ei ¸si Domnul, ai c˘arui reprezentan¸ti pretindeau a fi.
Wycliffe se a¸stepta ca via¸ta s˘a fie pre¸tul credincio¸siei lui. Regele,
papa ¸si episcopii se uniser˘a s˘a-i des˘avâr¸seasc˘a nimicirea ¸si p˘area
sigur c˘a în câteva luni va ajunge pe rug. Dar curajul lui era neclintit.
„Pentru ce se spune s˘a cau¸ti departe coroana martiriului, spunea
el. Predic˘a Evanghelia lui Hristos prela¸tilor trufa¸si ¸si martirajul nu
va întârzia. Adic˘a, cum, s˘a tr˘aiesc ¸si s˘a tac?.... Niciodat˘a! S˘a cad˘a
lovitura, o a¸stept s˘a vin˘a“ (D»Aubigne, b.17, cap.8).
Îns˘a Dumnezeu, în providen¸ta Sa, îl ocrotea înc˘a pe slujitorul
S˘au. Omul care toat˘a via¸ta lui ap˘arase curajos adev˘arul, cu primejdia
zilnic˘a a vie¸tii, nu trebuia s˘a cad˘a prad˘a urii du¸smanilor s˘ai. Wycli-
ffe n-a c˘autat niciodat˘a s˘a se apere singur, îns˘a Dumnezeu fusese
ocrotitorul lui; iar acum, când vr˘ajma¸sii p˘areau siguri de prada lor,
mâna lui Dumnezeu l-a mutat departe de puterea lor. În biserica lui
de la Lutterworth, pe când era gata s˘a împart˘a Cina Domnului, a
c˘azut lovit de paralizie ¸si la scurt˘a vreme s-a stins din via¸t˘a.
Dumnezeu îi d˘aduse lui Wycliffe lucrarea pe care o avea de f˘acut.
El i-a pus cuvântul adev˘arului în gur˘a ¸si a trimis o gard˘a în jurul lui
[93]
pentru ca adev˘arul s˘a poat˘a ajunge la oameni. Via¸ta i-a fost ocrotit˘a
¸si lucrarea lui a fost prelungit˘a, pân˘a când s-a pus temelia pentru
marea lucrare a Reformei.
Wycliffe venea din întunericul evului mediu. Înaintea lui nu mai
fusese nimeni de la care s˘a-¸si fi inspirat sistemul lui de reform˘a.
Ridicat asemenea lui Ioan Botez˘atorul pentru a împlini o misiune
deosebit˘a, el a fost vestitorul unei ere noi. Cu toate acestea, în siste-
mul adev˘arului pe care el l-a prezentat era o unitate ¸si o des˘avâr¸sire
pe care reformatorii care i-au urmat nu au dep˘a¸sit-o, iar al¸tii nici
n-au atins-o, nici m˘acar la o sut˘a de ani dup˘a aceea. Atât de temeinic