Basic HTML Version
Huss ¸si Ieronim
85
vol. 1, p. 87). Huss nu ¸si-a încetat preocup˘arile, ci c˘al˘atorea prin
regiunile învecinate, predicând mul¸timilor doritoare. În felul acesta
m˘asurile la care a recurs papa pentru a desfiin¸ta Evanghelia au f˘acut
ca ea s˘a fie ¸si mai mult r˘aspândit˘a. „Nu putem face nimic împotriva
adev˘arului, ci pentru adev˘ar.“ (
2 Corinteni 13, 8
).
[102]
„Mintea lui Huss, în aceast˘a etap˘a a carierei sale, pare s˘a fi fost
scena unui conflict dureros. Cu toate c˘a biserica c˘auta s˘a-l intimideze
cu tunetele ei, el nu renun¸tase la autoritatea ei. Biserica roman˘a era
înc˘a pentru el mireasa lui Hristos, iar papa era reprezentantul ¸si vica-
rul lui Dumnezeu. Huss se lupta împotriva abuzului de autoritate, ¸si
nu împotriva principiului în sine. Acest fapt a produs o lupt˘a teribil˘a
între convingerile ¸si în¸telegerile lui ¸si cererile con¸stiin¸tei. Dac˘a auto-
ritatea era dreapt˘a ¸si infailibil˘a, a¸sa cum o credea a fi, cum se f˘acea
c˘a el se sim¸tea îndemnat s˘a nu i se supun˘a? S˘a asculte, vedea c˘a este
un p˘acat; dar cum putea ca ascultarea de o biseric˘a infailibil˘a s˘a-l
duc˘a într-o astfel de situa¸tie? Aceasta era pentru el o problem˘a de
nerezolvat; era îndoiala care-l chinuia ceas cu ceas. Singurul r˘aspuns
pe care l-a dat a fost c˘a acum se repet˘a ceea ce se întâmplase ¸si
în zilele Mântuitorului, când preo¸tii bisericii dec˘azuser˘a cu totul ¸si
foloseau autoritatea lor legal˘a în scopuri ilegale. Aceasta l-a dus s˘a
adopte pentru conduita sa, cât ¸si s˘a predice altora, maxima c˘a înv˘a-
¸t˘aturile Scripturii oferite în¸telegerii trebuie s˘a îndrume con¸stiin¸ta;
cu alte cuvinte, Dumnezeu vorbe¸ste prin Biblie, ¸si nu biserica ce
vorbe¸ste prin preo¸ti este c˘al˘auza infailibil˘a.“ (Wylie, b.3, cap.2).
Apoi, atunci când agita¸tia din Praga s-a mai potolit, Huss s-a
reîntors la capela Betleem, pentru a continua cu ¸si mai mare râvn˘a ¸si
curaj, predicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Vr˘ajma¸sii lui erau activi
¸si puternici, dar regina ¸si mul¸ti nobili erau prietenii s˘ai, poporul, în
mare num˘ar, era de partea lui. F˘acând compara¸tie între înv˘a¸t˘aturile
lui curate ¸si în˘al¸t˘atoare, împreun˘a cu o via¸t˘a sfânt˘a ¸si dogmele degra-
dante pe care le predicau romani¸stii, cu avari¸tia ¸si desfrâul practicate
de ei, mul¸ti socoteau o adev˘arat˘a onoare s˘a fie de partea lui.
Pân˘a acum Huss fusese singur în lucr˘arile lui; dar acum Ieronim,
care în timp ce era în Anglia primise înv˘a¸t˘aturile lui Wycliffe, s-a unit
cu el în lucrarea de reform˘a. Cei doi urmau s˘a fie de aici înainte uni¸ti
[103]
în via¸ta lor ¸si nici moartea n-avea s˘a-i despart˘a. Str˘alucirea geniului,
elocven¸ta ¸si cultura — daruri care câ¸stig˘a favoarea popular˘a — erau
posedate într-un grad deosebit de Ieronim; dar în acele calit˘a¸ti care